Cartoful “Patata di Bologna” DOP, Italia, este cerut tot mai mult de catre consumatori.
Produsul “Patata di Bologna” trebuie sa apartina soiului Primura si trebuie sa poata fi identificat prin aspect fizic, compozitie chimica si caracteristici organoleptice, pe baza urmatorilor parametri: tuberculi de forma ovala, in special, alungita, regulata, cu muguri (ochi) superficiali si putin pronuntari; dimensiunea omogena a tuberculilor, cuprinsa intre 40 si 75 mm; textura consistenta, de culoare variind de la alb la galben deschis; rezistenta la pastrare. Datorită caracteristicilor sale, si anume aspectul atragator cand sunt serviti la masa, continutul mediu de substanta uscata (19-20 %), o buna consistenta, gustul specific, insa nu prea pronuntat, si rezistenta buna la pastrare, caracteristici care sunt rezultatul cultivarii pe terenuri adaptate si nemodificate in timp, cartofii din soiul Primura, simbolul cartofului de Bologna, reprezinta si in prezent soiul care satisface cerintele pietei. Aria geografica este provincia Bologna. In caietul de sarcini se prevede, printre altele, ca prima operatiune consta in pregatirea solului prin brazdare, efectuata in toamna anterioara semanarii, ceea ce permite agentilor atmosferici din perioada de iarna, cum ar fi ploaia si gerul, sa actioneze asupra solului, prin descompunerea bulgarilor de pamant de dimensiuni mai mari si prin crearea unei texturi adecvate in vederea plantarii tuberculilor pentru samanta. Pentru semanat este obligatorie folosirea tuberculilor pentru samanta certificati, atat intregi, cat si taiati, a caror pregatire in vederea semanatului presupune preincoltirea, ceea ce permite tuberculilor pentru samanta sa se dezvolte mai rapid si sa fie mai rezistenti dupa semanare. Productia maxima este de 60 tone/ha.
Caracteristicile produsului „Patata di Bologna” DOP, cum sunt mirosul, gustul, intensitatea culorii cojii si a cartofului in interior sunt determinate nu numai genetic, ci si de mediul de cultivare (sol, clima, tehnica agricola, mod de pastrare), motiv pentru care este evidenta legatura dintre „Patata di Bologna” si provincia Bologna. Asa cum se specifica in lucrarea lui Contri (1817), solurile din provincia Bologna sunt favorabile dezvoltarii culturii cartofului, deoarece acesta prefera „albiile putin adanci, deja eliberate de ape si ridicate de aluviunile raurilor”, acestea fiind caracteristici ale terenurilor asanate din provincia Bologna. La inceputul secolului al XIX-lea, cultivarea cartofului se raspandeste in provincia Bologna, fiind sustinuta in special de agronomul Pietro Maria Bignami, care a prezentat aceasta planta taranilor. In paralel cu utilizarea ca hrana pentru animale, cartoful a ajuns astfel si pe mesele oamenilor. Avantajele si dezavantajele cartofului au fost descrise apoi de diversi cercetatori incepand cu sfarsitul secolului al XVIII-lea si pe tot parcursul secolului al XIX-lea, insa un rol deosebit l-au jucat lucrarea lui Contri, o circulara a cardinalului Opizzoni (1817), legat al Papei, si descrierea practica a modului de cultivare realizata de Benni, acestea determinand o crestere semnificativa a suprafetelor cultivate cu cartofi. In anul 1900, raspandirea culturii cartofului atinge nivelul maxim, devenind pentru intreaga provincie, din zona de campie pana in zonele de deal si de munte, o importanta sursa de venit pentru economia rurala locala.