Ceapa cu denumirea de origine Oignon doux de Cevennes este o ceapa tarzie, cultivata pe terase, de culoare de la alb sidefiu la aramiu, cu bulb de forma rotunjita spre romboidala, cu aspect lucios si cu tunici fine si translucide.
Foile sunt groase, cu carnea alba, de o fermitate si suculenta medie. Continutul de materie uscata nu depaseste 10 %. Produsul Oignon doux des Cevennes prezinta caracteristici organoleptice care i-au creat o reputatie nu doar regionala, ci si nationala: astfel, aceasta ceapa este dulce, lipsita de gust iute si amar si suculenta, ceea ce ii confera o textura placuta atat in stare cruda, cat si gatita.
Cultivata pe versantii sudici ai Masivului Central, în special pe pantele masivului l’Aigoual (1 565 m), produsul Oignon doux des Cevennes este o ceapa originala si specifica, atat prin modul de cultivare, cat si prin particularitatile sale fizice si gustative. Constrangerile naturale ale ariei geografice au determinat o buna organizare a spatiului de catre agricultori prin amenajarea teraselor irigate incepand cu secolul XVIII si a permis extinderea putinelor suprafete cultivabile, participand, in acelasi timp, la protectia solurilor impotriva eroziunii.
Terasele cele mai bine orientate, in semipanta, irigabile si situate aproape de localitati, erau cultivate cu legume. Solurile rezultate din descompunerea graniturilor si a sisturilor sunt acide, nisipoase, filtrante si sarace in argila si sunt adesea ingrasate cu gunoi provenind de la fermele de ovine sau caprine din apropiere. Cultura cepei dulci, pentru consum propriu, s-a dezvoltat treptat pana a devenit o productie agricola in sensul deplin al cuvantului. Parcelele cultivate traditional cu ceapa, care uneori sunt exploatate timp de 50 de ani, au capatat numele de cebieres.
Varietatea traditionala, ameliorata si pastrata de agricultori vreme de multe generatii pe criterii legate de aspect, dulceata si capacitate de conservare, este bine adaptata la climatul local. Este o ceapa ce se seamana in ianuarie pentru a profita de incalzirea climei primavara iar bulbii sunt recoltati la sfarsitul verii, inainte de ploile echinoxului din septembrie, ceea ce permite uscarea pe camp si pastrarea produsului in bune conditii sanitare.
Practicile culturale si mediul natural influenteaza foarte mult caracteristicile cepei. Semanatul cepei pe cele mai bune parcele permite obtinerea rapida a unor plante viguroase. Prasitul manual, permite optimizarea densitatii, pentru a obtine bulbi de marime normala cu aspect armonios. Continutul slab de argila al solului favorizeaza dulceata cepei. Datorita texturii nisipoase, vara este necesara irigarea, prin aporturi reduse, dar regulate, care evita risipa de apa si limiteaza stresul hidric al plantei si aparitia gusturilor amare si iuti, dar favorizeaza, in acelasi timp, suculenta foilor. Parcelele de cultivare a cepei sunt orientate de la nord-est spre sud-vest. Sunt excluse parcele situate in vailor umede, deoarece nu asigura un microclimat favorabil cultivarii cepei.