Alacul "Petit Epeautre de Haute Provence" este un produs IGP, Franta.

Alacul mic (Triticum monococcum) este o cereala paioasa din familia gramineelor, caracterizata prin spice plate cu barbita si două randuri de boabe. Boabele cu coaja, fara santulet, trebuie decorticate (si eventual albite) inainte de consum. Boabele albite sunt boabe decorticate care au trecut printr-o etapa suplimentara de cojire. Greutatea specifica minima este de 77 kg/hl, umiditatea in stare bruta a boabelor nu trebuie sa depaseasca 14 %, iar continutul de proteine in stare decorticata trebuie sa fie de peste 10,5 %. Alacul mic cu IGP se cultiva in zona geografica de productie din Haute Provence, la altitudini de peste 400 metri.

Cultivarea se bazeaza pe un mod de productie traditional: se practica rotatia culturilor; se utilizeaza seminte provenite din aria geografica respectiva; se seamana vara si toamna; iar folosirea produselor chimice de sinteza este interzisa; fertilizarea este limitata la maximum 60 kg s.a./ha azot, 60 kg/ha potasiu si 60 kg/hs fosfor. „Petit Epeautre de Haute Provence” beneficiaza de ploile din luna mai, care contribuie la cresterea boabelor. In iulie, vremea calda si uscata favorizeaza maturizarea sanatoasa, fara boli. Randamentul maxim este de 40 chintale de boabe nedecorticate la hectar. Odata recoltat, alacul mic, acoperit inca de coaja, se depoziteaza in aceeasi zona geografica pana la decorticare. Decorticarea este o etapa prealabila indispensabila pentru orice utilizare culinara sau in morarit. Operatiunea se executa de catre lucratori din zona geografica respectiva si consta in separarea boabelor de coji. Diferitele etape de triere si decorticare permit obtinerea unor boabe lungi de 5-10 mm si cu grosimea de minimum 1,5 mm. Intervalul autorizat dintre recoltare si decorticare este de maximum 2 ani. Boabele decorticate pot fi albite (reducerea timpului de preparare).

Zona geografica la care se refera denumirea „Petit Epeautre de Haute Provence” constituie o unitate omogena cu clima mediteraneana, caracterizata in primul rand prin altitudinea sa care modereaza excesele climei. Verile secetoase sunt urmate de temperaturi foarte scazute iarna. „Petit Epeautre de Haute Provence” este adaptat acestei clime aspre, caracteristice zonei, intrucat se seamana timpuriu, ceea ce permite plantei sa suporte asprimea iernii. Ploile tarzii din luna mai, prea tarzii pentru graul si orzul de iarna, care se seamana cu o luna mai devreme, favorizeaza, in schimb, calitatea boabelor de „Petit Epeautre”. In iulie, vremea caldasi uscata favorizeaza maturizarea sanatoasa, fara boli. Subsolul regiunii este format din calcar de tip carstic, datand din Tertiar, cu numeroase falii. „Petit Epeautre de Haute Provence” permite valorificarea celor mai sarace soluri (denumite si „epeautrieres” — campuri de alac), pe care se mai cultiva si levantica. Calitatea boabelor decorticate este unul din principalele criterii de evaluare.

Din punct de vedere istoric, s-au descoperit urme de „Petit Epeautre” in cateva situri preistorice din Haute Provence. Ocupatia romana a acestei „provincia” a impins cultura de alac in asa-numitele saltus, zone situate mai adanc in interiorul continentului, „slab romanizate”. Dupa destramarea imperiului roman, regiunea a fost invadata de triburi nordice, care au provocat exodul populatiilor locale mai spre interior. Datorita rezistentei sale si usurintei de conservare, „Petit Epeautre” a contribuit la supravietuirea acestor populatii si a continuat sa fie semnalat in regiune de-a lungul intregii epoci medievale. Pe de alta parte, in Haute Provence, alacul mic face obiectul unei autentice traditii culinare larg recunoscute, in care figureaza specialitati ca „Formantee”, atestata din 1375, si renumitul „Grueu”, datand de la inceputul sec. al XVI-lea. Societatile de distributie si de prelucrare asociaza foarte adesea alacul mic cu Haute Provence, intrucat este vorba de un produs specific zonei. Haute Provence este recunoscuta ca zona de productie ancestrala a alacului mic. In 2002, Conserveries de Haute Provence a castigat premiul intai la „Gout et avenir” (Gust si viitor), un concurs gastronomic desfasurat in Alpes de Haute Provence, cu un desert preparat din „Petit Epeautre”.