„Fagiolo Cannellino di Atina” DOP, (Italia) desemneaza produsul obtinut din cultivarea plantei Phaselus vulgaris L, ecotipul local „Cannellino di Atina”.
In momentul punerii in consum, „Fagiolo Cannellino di Atina” trebuie să prezinte urmatoarele caracteristici: forma reniforma, usor eliptica si turtita, lungimea de la 0,9 cm la 1,4 cm si latimea de la 0,5 cm la 0,6 cm, culoarea alb opac, tegumentul subtire, epicarpul:fraged, se topeste in gura dupa preparare. „Fagiolo Cannellino di Atina”, spre deosebire de alte tipuri de fasole, nu necesita punerea la inmuiat inainte de preparare. In aria de cultura a „Fagiolo Cannellino di Atina”, solurile sunt de origine sedimentara aluvionara, care datează din Holocen. Substraturile sunt permeabile si sunt asezate pe pietris sau pe bancuri pietroase. Din punct de vedere morfologic si litologic se observa un relief colinar cu vai interne, formatiuni vulcanice, lave si produse de alterare ale acestora. Terenurile poarta denumirea locala de „focaleti”, deoarece sunt de culoare inchisa si bogate in mangan. Temperatura variaza in functie de altitudine si coboara rareori sub – 2 °C iarna, nedepasind 25 °C vara.
„Fagiolo Cannellino di Atina” DOP este considerat un simbol al culturii si al traditiei din teritoriile ariei de productie. O buna parte a populatiei rezidente din zona cultiva cu pasiune si competenta „Fagiolo Cannellino di Atina”, utilizand tehnici transmise de generatii, din tata in fiu. Samanta, reprodusa anual in cadrul exploatatiei, este pastrata cu deosebita grija. Intr-un teritoriu aflat in plin declin economic si ocupational, unde fenomenul emigrarii este inca foarte prezent, redescoperirea „Fagiolo Cannellino di Atina” constituie o sursa concreta de locuri de munca. Desigur, nu lipsesc elementele istorice ale „Fagiolo Cannellino di Atina”. Exista numeroase marturii care arata cum aceasta planta leguminoasa a ajuns sa faca parte din cultura locala. Deja in anul 1811, Demarco defineste „Fagiolo Cannellino di Atina” ca fiind de inalta calitate. , iar Cirelli – in „Il Regno delle due Sicilie” – furnizeaza date statistice foarte semnificative in ceea ce priveste productia agricola a anului 1853, mentionand, printre altele, product.
„Fagiolo Cannellino di Atina” a fost dintotdeauna alimentul principal al taranilor, care il preparau intr-un vas specific, numit „pignata” si il condimentau cu un firicel de ulei de masline; in trecut, acesta reprezenta singurul fel de mancare la masa de pranz. Din inregistrarile facute in cartea mare a producatorilor se poate observa cum, in afara faptului ca era destinata consumului familial si vanzarii, fasolea era oferită cunoscutilor si rudelor, tocmai pentru ca era foarte apreciată din punct de vedere calitativ. In plan economic, cultura „Fagiolo Cannellino di Atina” reprezinta una din culturile cele mai rentabile din intreaga vale, iar denumirea sa a intrat deja in limbajul curent si în cel comercial, devenind obiect al congreselor si al articolelor de presa.