Satul celor 1000 de pivnițe este denumirea generică sub care este cunoscut satul Sălacea (în limba maghiară Szilágycseh sau local Szalacs), situat în județul Bihor, România.

Satul găzduiește aproape 1.000 de pivnițe săpate în dealurile de loess din zonă, unele dintre ele având o vechime de peste două secole. Ușile pivnițelor sunt adesea sculptate în lemn cu motive populare specifice zonei Văii Ierului, păstrând stilul arhitectural rural din secolele XVIII–XIX. Zona are o lungă istorie în cultivarea viței-de-vie și producerea vinului, pivnițele oferind condiții optime de temperatură și umiditate pentru maturarea băuturilor.

Când maghiarii s-au stabilit aici, exista deja o comunitate slavă preocupată de comerţul cu sare, de unde provine şi numele localităţii. În 1217, Sălacea avea un important depozit de sare şi devenise un târg comercial înfloritor. Cu timpul, comerţul cu sare a decăzut şi a crescut comerţul cu vin.  În epoca modernă, viticultura şi producerea vinurilor au devenit principalele activităţi economice din zonă. Pe şapte uliţe sunt pivniţe vechi de peste 300 de ani. Unele sunt asfaltate, în timp ce altele sunt pietruite, astfel că accesul nu este la fel de uşor. Cea mai frumoasă stradă cu crame este cea care duce din Sălacea către localitatea Pir. Pe această stradă se organizează în ultimii ani evenimente culturale, tradiţionale. Cea mai veche dintre ele datează din anul 1803. Pivniţele au o lungime de minimum 30 de metri, dar pot ajunge chiar şi la 80 de metri. Mărimea lor era unitatea de măsură a bogăţiei familiei. Cu cât pivniţa era mai mare, cu atât familia era mai înstărit.