Pastisul este un aperitiv esential in Provence, ce apartine unei familii de lichioruri ce au la baza anasonul, printre care ouzo, arak, raki, sambuca si mastika.
Un buchet de ierburi provensale printre care cimbru, rozmarin, salvie, verbina, isop şi melissa dau o aroma distincta amestecului de baza. Acesta este alcatuit din radacina de lemn dulce, anason stelat din Asia si, mai rar, anason mediteranean. Aceasta combinatie de ierburi este macerata intre doua saptamani si cateva luni. Anumite marci, cum ar fi Henri Bardouin, au un continut mai mare de ierburi, comparativ cu altele. Pastisul simplu este de obicei de culoarea chihlimbarului. Adevaratul loc din care poti procura pastis este La Maison du Pastis, aflata in Vieux Port, Marsilia, Franta.
Ca si ouzo si absint, pastis contine o substanta numita anetol, care este un derivat obtinut din anason si care in contact cu apa se transforma intr-un precipitat moale, laptos si de culoare galbena. El trebuie baut diluat: proportia clasica este cinci parti apa si o parte pastis, desi in unele baruri din Marsilia, concentratia de pastis este mult mai puternica. Adauga cuburile de gheata la final, altfel risti ca anetolul sa se cristalizeze. „Pastis” in provensala inseamna amestec. Mai ales vara, francezii beau adesea pastis combinat cu siropuri din fructe. Una dintre cele mai intalnite combinatii este aceea cu sirop cu aroma de migdale si care se numeste „mauresque”.
Pastisul cu aroma sa herbala de anason, se potriveste de minune cu pestele si fructele de mare. Unele restaurante din Marsilia adauga pastis la bouillabaisse; alt fel de mancare popular este creveti (sau alte crustacee) flambati in pastis. Pastisul poate fi folosit cu succes si in retetele de dulciuri. Canistrelli, un biscuite crocant din Corsica, se serveste adesea stropit cu pastis. „Pastis béarnais”, originar din sud-vestul Frantei este o prajitura gen briosa, „parfumata” cu bautura omonima.
Sursa: TukTuk