Se obtine din zerul rezultat din prelucrarea laptelui in cas (de oaie sau de vaca).
Se consuma imediat dupa preparare, la 3-4 ore, sub forma de urda proaspata (in anumite regiuni si urda sarata sau afumata). Este o pasta omogena, cu consistenta foarte mare, fina, de culoare alb-cenusie. Are gust dulceag, caracteristic. Urda obtinuta in gospodarie are 50-60% apa, 40-45% grasime, 11-15% proteine si 10% lactoza. In urda se gaseste un tip de proteine importante pentru sanatatea muschilor. De aceea, ea este indicată copiilor, pentru a le ajuta cresterea, si persoanelor care depun eforturi fizice intense. Aminoacizii cu sulf din urda sunt benefici pentru ficat si pentru rinichi, motiv pentru care bolnavii cu afectiuni hepatice si renale ar trebui sa consume zilnic urda. Urda se digera foarte usor, insa combinatia cu carne poate sa nu cada bine la stomac. Nici asocierea cu glucide nu este prea potrivita. Cel mai indicat ar fi sa asociem acest sortiment de branza cu verdeturi si cu legume.