Septelul de bovine care furniza carnea de Salamanca, cu indicatie geografica protejata este obtinut de la femelele reproducatoare din rasa Morucha.
Carne de Salamanca are o textura putin fibroasa, dat fiind ca fibrele musculare sunt mai fine. Culoarea carnii este intensa si stralucitoare, variind intre roz si rosu purpuriu. Grasimea infiltrata pare bine distribuita, fara a forma acumulari, avand o culoare care variaza de la alb la galben sau crem si care da savoarea si aromele caracteristice carnii.
Sistemul de productie in acest mediu se caracterizeaza prin modul in care crescatorii perpetueaza practicile traditionale, care se bazeaza pe adaptarea septelului de bovine la resursele regiunii, fara ca animalele sa fie tinute in grajd in nicio perioada a anului. Caii, taurul de lupta si porcul iberic se afla in acelasi spatiu cu septelul de bovine, iar cel care se ocupa de toate aceste animale este vacarul din Salamanca („el vaquero charro”), deseori calare, caruia i s-a adus un omagiu in orasul Salamanca unde, intr-una dintre pietele centrale, a fost ridicata o statuie realizata de Venancio Blanco.
In secolul al XV-lea, „Carne de Salamanca” era folosita pentru a plati renta feudala, avand in vedere notorietatea si renumele ei. Incepand cu mijlocul secolului al XX-lea, a devenit un obicei ca macelarii si restaurantele din zona sa afiseze cu mandrie, in vitrine, respectiv in meniuri, faptul ca au „Carne de Salamanca”, pentru a le arata clientilor ca au cele mai bune carnuri din regiune, care sunt foarte apreciate si cerute de catre consumatori. In capitala tarii, Madrid, sunt recunoscute preferinta consumatorilor pentru „Carnea de Salamanca”, legumele aduse din Valencia, pestele din Bilbao, vinul din la Mancha si tesaturile din Catalonia”.