„Kırkağac Kavunu” DOP, Turcia, este un pepene galben cunoscut pentru aroma sa intensă și gustul său foarte dulce.
Aroma sa predominantă este descrisă ca un parfum de flori de tei, cu arome secundare de ciuperci și de dovleac. Acidul citric conferă pepenelui un gust ușor acid. Acidul citric intensifică gustul plăcut și revigorant al pepenelui, oferind fructului o aromă caracteristică. Prin urmare, atunci când este consumat, „Kırkağac Kavunu” nu dă senzația că ar avea un gust dulce covârșitor, în pofida conținutului său ridicat de zahăr. În plus, conținutul ridicat de acid citric contribuie la rezistența pepenilor. Există două soiuri diferite de pepene Kırkağaç înregistrate sub denumirile Kırkağaç-589 și Kırkağaç-637. Dintre aceste soiuri, soiul Kırkağaç-589 este lung și de formă cilindrică, are o tulpină ascuțită și proeminentă, un vârf rotunjit de flori și poate fi păstrat în timpul sezonului de iarnă.
Aria geografică a „Kırkağaç Kavunu” este o regiune producătoare de pepeni consacrată. În general, producătorii de pepeni sunt întreprinderi familiale mici. Tradiția producției de pepeni continuă de mai multe secole, fiind practicată și în prezent. Produsul „Kırkağaç Kavunu” este înrădăcinat în tradiția agricolă îndelungată din regiune, fiind strâns asociat cu cultura locală. Din anii 1970, „Festivalul pepenilor de Kırkağaç” are loc în fiecare an, între 8 și 17 septembrie, sărbătorind patrimoniul cultural și tradiția agricolă a orașului. Festivalul reunește comunitatea locală, promovând unitatea și păstrarea tradițiilor. Acesta servește drept platformă pentru promovarea la scară mai largă a pepenilor de Kırkağaç, pentru atragerea turiștilor și pentru stimularea economiei locale. .
În Kırkağaç, producătorii gestionează meticulos recoltarea și conservarea pepenilor galbeni. Dimineața devreme, pepenii „Kırkağaç Kavunu” sunt desprinși cu grijă de plantă cu ajutorul unui cuțit. Pentru menținerea calității, pepenii sunt așezați ordonat în remorci, care sunt acoperite cu pături groase și saltele, pe câte 2-3 rânduri. Aceste remorci sunt apoi transportate la depozite, evitându-se clătinarea excesivă.Depozitate la 15 °C și la o umiditate relativă de 80 %, fructele sunt atârnate de cuie bătute în prăjini verticale, în spații de depozitare bine ventilate și răcoroase. Pepenii se leagă longitudinal, pe toate cele patru părți, cu o sfoară, înfășurată în jurul tulpinii într-o formă asemănătoare unui inel, prinzându-se apoi de cuie. Aceste tehnici de conservare prelungesc perioada de valabilitate a fructului până în martie.
