Caisele Gönc (IGP) reprezinta un produs tipic al celor mai nordice regiuni de cultivare a fructelor din Ungaria.
Caisele sunt produse pe coastele dealurilor, pe terasele si pe campiile din regiunea numita Hegyalja de-a lungul raului Hernád, in regiunile deluroase Szerencs si Cserehát, la o altitudine de 150-300 de metri deasupra nivelului marii. Grupul de varietati (tipul de varietati) de caise maghiare, a caror cultivare a inceput probabil cu aproximativ 300-350 de ani in urma, a fost produs si inca se produce aproape exclusiv in aceasta regiune. Aceeasi varietate de caise, atunci cand este produsa in aceasta arie geografica, se coace in medie mai tarziu cu 6-10 zile decat in regiunea Kecskemét, ceea ce permite prelungirea sezonului de consum national si a perioadei de prelucrare. Clima moderata mai rece – care determina coacerea intarziata – are un efect favorabil asupra calitatii de consum a caiselor: acizii racoritori si substantele aromate se descompun mai incet pe parcursul maturarii, nu „se ard”. In aceasta regiune sunt iernile cele mai reci cu temperaturi uniforme din Ungaria, iar dintre toate zonele prielnice cultivarii de plantatii de caise, in aceasta regiune primavara incepe cel mai tarziu; din acest motiv, in zona respectiva, principalul risc pentru productia de caise – si anume riscul de deteriorare, din cauza inghetului, este cel mai scazut.
Denumirea „kajszi Baraczk” („caisa”) a aparut pentru prima data in 1667, intr-o carte scrisa de Janos Lippay [Posoni kert (Gradina Pozsony), vol. 3, „Gyümölcsös kert” (Livada), Viena 1667], insa abia o invazie de filoxera care a devastat viile in anii 1880 a dat un nou impuls productiei de fructe in zonele deluroase. Viile deteriorate au fost inlocuite in numeroase locuri, inclusiv in regiunea Gönc, cu pomi fructiferi. In cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea au fost infiintate o varietate de organizatii sociale pentru a stimula productia de fructe. Cooperarea dintre acestea a jucat un rol important in castigarea, de catre judetul Zemplen, a unei medalii de aur la Targul Mondial din 1867 de la Paris. Potrivit diferitor descrieri si statistici nationale, regiunea Gönc fusese celebra in primul rand pentru ciresele sale pana in anii 1850. János Korponay a mentionat pentru prima data in 1871 faptul ca regiunea Gönc si imprejurimile acesteia erau faimoase pentru caise, care pe atunci erau produse in „cantitati rezonabile”. Cu toate acestea, adevarata ascensiune a productiei de caise a inceput abia in anii 1880-1890.