O băutură tradiţională păstrată în Ţara Moţilor este secărica sau whiskey-ul moţilor.
De fapt, este o băutură a cărei reţetă a fost adusă din Statele Unite ale Americii de către ardeleni. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, mulţi dintre românii din Transilvania au plecat la muncă peste Ocean, din cauza crizei economice care lovise Imperiul Austro-Ungar. După primul război mondial şi după Unirea Transilvaniei cu România, mulţi ardeleni s-au întors. Ardelenii care au revenit din Statele Unite ale Americii au adus cu ei şi reţeta fabricării whiskey-ului.
Această reţetă s-a impus în Munţii Apuseni, unde secara era cea mai la îndemână specie de cereale. Însă, spre deosebire de whiskey-ul american, secărica moţilor nu are culoare arămie, ci este necolorată, la fel ca pălinca. Diferă şi gustul, pentru că diferă calitatea apei folosite în procesul tehnologic, precum şi metoda de învechire.
Dacă fabricanţii de whiskey preferă butoaiele de stejar, în Ţara Moţilor oamenii învechesc secărica în butoaie de paltin sau în damigene de sticlă. Tăria secăricii este inferioară celei a pălincii, o altă băutură îndrăgită de ardeleni. „Noi suntem mândri de faptul că secărica fabricată de noi este printre cele mai bune băuturi de acest fel din România”, spune proprietarul pensiunii Popasul Iancului din Mărişel, Viorel Pleşa.
Sursa: Romania Libera
(Băuturile „uitate” ale ardelenilor - Claudiu Padurean)
