În zona etnografică Ţara Lăpuşului, din judeţul Maramureş, gastronomia tradiţională sa păstrat de sute de ani.
Profesoara Marioara Rozica Bott din oraşul Târgu Lăpuş a încercat, de-a lungul anilor, să descopere tainele gastronomiei lăpuşene, studiind specificul zonei dar şi istorii vechi şi să uite care fac parte din trecutul comunităţilor. Ea susține în cartea ''Vacanță în țara Lăpuşului' că gastronomia ocupă un loc important în viața localnicilor din această zonă mirifică a Maramureșului, proprietarii pensiunilor turistice și agroturistice încearcă să introducă în meniurile mâncărurilor tradiționale pentru a le face cunoscute, dar și pentru a le salva de la dispariție.
În satele lăpuşene, specialitatea casei a rămas 'tocană', adică mămăliga cu brânză de oi, clădită în pături succesive cu brânză şi felii mici de slănină prăjită. Tocana, spun gospodarii, mai poate fi servită ca mic dejun sau după o dimineață de coasă, cu urdă, smântână sau caș de oaie feliat, în funcție de preferințe. Tot la mic dejun, dar ca desert, e 'plăcinta creaţă' cu caş, cu brânză de burduf sau cu urdă, la care se mai poate adăuga mărar sau cozi de ceapă verde, îndeosebi primăvara, când ceapa e fragedă. Plăcintă e un foarte bun aliment și pentru zilele lungi a posturilor religioase de peste an, când se poate umple cu cartofi, varză sau dulceață, în funcție de preferințe.
De la micul dejun e aproape nelipsită în diminețile răcoroase 'ratâta', adică omleta cu slănină prăjită, lângă care se pune neapărat ceapă bătută în ștergar. Albă ori roșie, ceapa completează aroma unei omlete gustoase și hrănitoare, asigurând energia necesară celor care merg la munca ogorului... sau turistului care preferă să urce pe munte. Nelipsitele sarmale sunt mereu prezente în meniu ţăranilor, dar şi a pensiunilor. Sarmalele pregătite cu carne de porc sau păsat, cunoscute sub numele de 'curechi', sunt unul dintre preparatele mereu prezente pe masa locuitorilor din zona Lăpuşului. La loc de cinste în majoritatea gospodăriilor din Maramureş, dar şi-n satele din zona Lăpuşului, indiferent de sezonul fasolea frecată, asezonată cu ceapă, murături, gogoşari, varză murată sau alte acrituri. E servită indiferent de anotimp, asortată cu afumătură de porc, slăninuţă şi cârnaţi de casă.
Ciorbele, cunoscute sub numele de 'zamă', pregătite cu rântaş, smântână şi carne de porc, afumătură sau cârnaţi fac mereu deliciul meselor de zi cu zi. Primăvara, gospodinele pregătesc pentru masa de prânz 'zamă de şelate', cu un gust acrişor prin adaosul de oţetului de mere, dar şi 'îndulcită' cu smântână. În zilele mohorâte de toamnă sau în cele friguroase de iarnă se prepară 'ciorbă de afumătură cu moare de varză'. În zilele de duminică, dar și în multele sărbători religioase, gospodinele pregătesc supa de pui cu 'tojmagi', adică tăiței de casă, papricaș sau 'îngroșală de pui'. Ca desert, aproape la orice masă din zilele de duminică sau de sărbători se servesc 'pancovele' sau gogoşile pudrate cu zahăr praf ori umplute cu dulceaţă, ce se topesc în gură.
În urmă cu ani buni, țăranul din Maramureș când mergea la cositul fânului, în traistă avea pe lângă glaja cu horincă, pită coaptă pe vatră, slană și ceapă. Acest obicei culinar mai poate fi întâlnit la țăranii din cătunele montane, dar a fost preluat cu succes și în unele pensiuni rurale dar și în hoteluri din oraș.
Sursă: AGERPRES