În Maramureș, de Crăciun satele răsună de colinde, iar în casele țăranilor se mai păstrează vii numeroase tradiții și obiceiuri specifice sărbătorilor de iarnă.
În Ajunul Crăciunului, în unele sate maramureșene pot fi văzute grupuri de colindători, tineri și bătrâni, care se adună și vestesc Nașterea Domnului din casă în casă. Pe lângă celebrul obicei al colindatului, aici pot fi văzute și alte tradiții nealterate, precum Viflaimul, umblatul cu „steaua”, umblatul cu „capra” sau jocul moșilor.
După slujba specială de Crăciun, moroșenii se întorc de la biserică și colindă pe la case toată noaptea, răspândind prin colinde vestea Nașterii Mântuitorului. Cetele de colindători se aud pe ulițele satelor până târziu în noapte, iar truda lor este răsplătită de către gazde cu nuci, mere, cozonaci, dar și cu vin, horincă sau cârnați. În Maramureș se aud în special colinde creștine cu specific local, dar și unele colinde păstorești, variante ale Mioriței, sau colinda cerbului, cunoscute din timpuri străvechi.
Primii colindători sunt cei mai mici, care au în repertoriu colinde scurte ce vestesc sărbătoarea Nașterii Domnului. Cetele, formate fie numai din fete sau numai din băieți, interpretează în special colinde religioase transmise din generație în generație. Fetele și feciorii, dar și persoanele căsătorite, au în repertoriul lor colinzi creștine, dar și altele care stabilesc o relație între realitate și mit. În unele zone ale Maramureșului, grupul de colindători obișnuiește să încheie cu urarea „Rămâi gazdă sănătoasă” sau „Rămâneți gazdă-n pace cu sănătate”, la care gazda îi invită pe colindători să intre în casă pentru a-i cinsti cu un pahar de horincă și o felie de cozonac.
Gospodinele din Maramures incep pregatirile pentru Craciun cu doua zile inainte. Ele prepara bucatele traditionale zonei lor: paine, colaci impletiti, cocuti, ciorba, carnati uscati si afumati, friptura de porc, curechi umpluti (sarmale), toba etc.
Tot aici, traditionala mai este si Stolnicul sau Painea anului, o paine mare si rotunda, impodobita cu tot felul de semne din aluat. Despre aceasta paine se spune ca trebuie pastrata pana la Anul Nou, atunci cand este folosita de fetele nemaritate in ritualuri magice.
Mâncărurile maramureşene poate că nu sunt dintre cele mai dietetice, dar cu siguranţă sunt oferite mereu cu dragoste şi sunt naturale, tocmai pentru că gospodarii de aici au grijă ca în grădina lor să cultive de toate. Balmosul, tochitura, toba si catabosii sunt premarate cu care maramuresenii se mandreasc.
Dar si desertul este pe masura, nelipsind de pe masa cozonacii de casa, ciurigaii sau gombotii.
Pe de altă parte, cultura creşterii de animale a dezvoltat o variată de bucătărie bazată pe lactate, din care se poate aminti: brânza dulce de vacă în placintele crete, caşul, telemeaua şi laptele de pasare.
Carnea de porc, care este favorita maramureşenilor, a inspirat şi ea o mulţime de preparate culinare, pornind de la şunca afumată sau slănina afumată cu condimente, până la racituri sau pulpa de porc umpluta, specifice Craciunului.
Bineinteles, de pe masa festiva nu poate lipsi traditionala horinca si palinca de Maramures. Colindele lui Stefan Hrusca rasuna peste tot in perioada Craciunului. Practic, sarbatorile incep si se termina cu Stefan Hrusca si cu colindele sale: “Deschide usa crestine”, “Cobort, a coborat”, “Afara ninge linistit”, “Ce-ati vazut pastori”, “Florile dalbe”, “Linu-i lin”, “Marut, margaritar”, “Aseara pe-nserate”, “Cand fost-a prunc micut Isus” sau “Leru-i Ler”.