Tangoul a aparut in Argentina, in jurul anului 1880.
Buenos Aires, capitala Argentinei, la sfarsitul secolului 19, era un oras care primea din Europa si din restul lumii un sir nesfarsit de emigranti – francezi, germani, italieni, spanioli, evrei, si asa mai departe.
Tangoul a aparut in aceasta vreme, in periferiile din Buenos Aires in baruri, unde barbati singuri isi petreceau vremea printre altele jucand carti sau dansand. A dansa cu o femeie in acea vreme era considerat obscen, asa ca barbatii nu aveau alta posibilitate sa invete sa danseze, decat unul cu altul. Dansatorii repetau intre ei si cu scopul de a atrage admiratia doamnelor.
Experimentand si dansand unii cu altii, au creat tangoul argentinean. Pentru ca se dansa in strada, muzica de tangou era cantata pe instrumente portabile precum chitara sau vioara. Dansul nu a fost acceptat, in societate pentruca oamenii il considerau imoral. Treptat insa, clasa de jos din Buenos Aires, incepe sa asculte si danseze tangou sambata sau duminica, la nunti, botezuri, si asa mai departe.
Tinerii din clasele sociale superioare, intorcandu-se, dimineata acasa, dupa aventurile din suburbii, au aratat surorilor, verisoarelor, acest nou dans, care se vindea in 1906, in sute de mii de partituri, precum cantecul ''morocha''. Cu toate acestea, a mai durat multa vreme pana cand tangoul argentinean a ajuns „fiul iubit al orasului Buenos Aires”.