La sate, în Ajunul Bobotezei, se întâlneau o serie de practici și obiceiuri. Nu puține erau însă riturile de „ursită” sau de „orândă”, practice de fete.
Astfel, elementele religioase erau împletite cu cele magice, într-o unică dorință de a-și cunoaște destinul, de a afla cu cine se vor mări.
În unele zone, fetele care doreau să cunoască «orânda» ajunau, adică nu mâncau nimic până la seara. Apoi se prepară o turtă din făină de grău sau de mălai frământată cu apă și sare. Trebuia măsurat fiecare ingredient, așa că se puneau nouă măsuri de făină, nouă de apă și nouă de sare.
Turta era coaptă fie în cuptor, fie pe plită sobei. Jumătate din ea era mâncată afară, după asfințitul soarelui, stând pe tăietorul de lemn. În timp ce mânca, fata trebuia să fie atentă din ce parte a satului latră câinii, crezând că din acea direcție, de pe aceea uliță, o să-i fie viitorul soț. Cealaltă bucată de turtă, alături de un fir busuioc furat din «struțu' popii» atunci când a fost cu crucea, fata o punea sub pernă, ca să viseze mirele dorit.
Maria Bocșe - «Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania»