La sate, în Ajunul Bobotezei, se întâlneau o serie de practici și obiceiuri. Nu puține erau însă riturile de „ursită” sau de „orândă”, practicate de fete.
Astfel, elementele religioase erau împletite cu cele magice, într-o unică dorință de a-și cunoaște destinul, de a afla cu cine se vor mărita.
În unele zone, fetele care doreau să își cunoască «orânda» ajunau, adică nu mâncau nimic până seara. Apoi își preparau o turtă din făină de grâu sau de mălai, frământată cu apă și sare. Trebuia măsurat fiecare ingredient, așa că se puneau nouă măsuri de făină, nouă de apă și nouă de sare.
Turta era coaptă fie în cuptor, fie pe plita sobei. Jumătate din ea era mâncată afară, după asfințitul soarelui, stând pe tăietorul de lemne. În timp ce mânca, fata trebuia să fie atentă din ce parte a satului latră câinii, crezând că din acea direcție, de pe acea uliță, o să-i fie viitorul soț. Cealaltă bucată de turtă, alături de un fir de busuioc furat din «struțu’ popii» atunci când a fost cu crucea, fata o punea sub pernă, ca să își viseze mirele dorit.
Maria Bocșe - «Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania»