Porcul a fost considerat animal sacru, animal emblematic pentru zeii Osiris (la egipteni), Demeter (la greci), sau Ceres (la romani).
Drept urmare, adoratorii zeilor, sacrificau ritual un porc si il mancau in ospete publice. Crestinismul a acceptat practica sacrificarii porcului ca secventa a suitei de obiceiuri pregatitoare a marii sarbatori a Craciunului. Exista un timp ritual al sacrificiului porcului – ziua de Ignat (20 decembrie) sau dupa Sfantul Vasile (aproximatiu aceeasi zi pe stil vechi), dimineata in zori – moment al zilei propice multor practici rituale. „Daca nu tai porcul la Ignat, nu-i mai merge bine“ sau „dupa Ignat, porcul slabeste“ spun batranii. Cei care au tin post taiau porcul in a doua zi de Craciun (Valcea, Bacau, Prahova) sau a treia zi (Dambovitaa).
„Cand tai porcul, sa fie luna plina“ si „sa fie frig si umed“- sunt conditii carora, in sistemul de viata traditionala, li se acorda mare atentie. Spatiul trebuie curatat bine si demarcat (insemnat locul printr-o linie”. Totodata, sunt respectate gesturi si formule rituale, respectiv: porcul este stropit cu apa sfintita, este asezat cu capul spre rasarit, pe fruntea lui sau pe ceafa este trasata cu cutitul o cruce pe care se presara sare, capul de porc este „tras cu ratul inapoi“, iar in casa sunt rostite formule rituale („Doamne ajuta!“, „Sa-l mancam cu sanatate!“). Ansamblul ritual al „taierii“ porcului este incheiat prin masa comuna, numita in genere „pomana porcului“, sau „praznicul porcului“.
