Ecoturismul din punctul de vedere al calatorului in Hawai.
Ecoturistul vrea sa experimenteze ceva salbatic...ceva neatins...ceva natural si nealterat. Ecoturistii vor sa vada vulcanii erupand sau cum traiesc broastele testoase sau padurea tropicala atunci cand ploua – nu vor un autobuz care sa-i lase la locul atractiei si sa-i ia o ora mai tarziu. Ei ar merge mai degraba pe jos o ora si jumatate, ar calari un cal sau ar vasli intr-o canoe pentru a ajunge la destinatie. Vacanta unui turist tipic in Hawaii este o saptamana la un mare hotel, o excursie de o zi cu autocarul sau cu o masina inchiriata pentru a consuma un film foto la un vulcan sau la o fermă de ananas, intoarcerea seara la hotel, unde soarbe bautura alcoolica la barul de noapte, in timp ce priveste dansul hula al frumoaselor femei polineziene.
Un ecoturist in Hawaii va evita marile hoteluri si va prefera sa-si instaleze cortul la poalele unui vulcan sau va sta la o cabana mica si linistita cu capacitatea de 15 locuri, unde „stapana casei” serveste masa ca in familie, fie va merge trei zile pe insulele din apropiere pentru a observa pasarile. Cu siguranta el va fi echipat cu binoclu si harti si va fi incantat mai degraba de potecile inguste si noroioase, decat de drumurile asfaltate. Ecoturistii prefera ghizi care traiesc in satele din zona si care stiu sa vorbeasca putin engleza cu un accent fermecator. Ei trebuie sa stie numele a cel putin 4387 specii de pasari si plante (si bine inteles sa stie sa le identifice), sa prezinte vizitatorilor gustari, fructe si legume locale, plante pe care indigenii le folosesc in scop medicinal sau de recreere, sa stie o multime de lucruri despre istoria locala si despre fenomenele naturii (ce plante mananca diferite animale, cum afecteaza sezonul ploios comportamentul animalelor si cum se reflecta acesta in miturile si legendele locale).