Sfantul Munte este impodobit cu minunate denumiri. El este numit "acest minunat Athos" si intitulat "pamant prealaudat, lacas al cerestilor oameni".
De aici isi ia zborul spre cer dumnezeiestile fiinte, Biserica nefacuta de maini omenesti. Muntele Athos este un nume al sfinteniei, deoarece este un loc proslavit si un lacas al virtutilor, curat de orice pacat si aflat deasupra tuturor patimilor. Locuitorii din Sfantul Munte sunt oameni ai virtutii si ai bunatatii, şi, ca atare, sfintesc ei insisi locul.
Athoss-ul mai este denumit "munte dumnezeiesc" denumire insuflata de Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, ca muntele sa poarte numele de "pamânt Sfant". Athoss-ul a fost numit Sfantul Munte de catre Maica Domnului care i s-a aratat Sfantului Petru Atonitul si i-a prezentat acest loc ca fiind al ei. Din acest motiv, de atunci incoace, el s-a mai numit si Gradina Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu.
Monahii care traiesc aici se numesc atoniti sau aghioriti si acestia il considera drept pamantul lor stramosesc. Termenul de "Atonit" si "Aghiorit" li se acorda celor ce practica un mod de viata ingeresc. Putem afirma ca acesta nu este atat un loc de vietuire, cat mai degraba un mod de viata si de traire duhovnicească. Aghioritul are un comportament anume care nu este diferit de cel ortodox, ci este insusi comportamentul Bisericii Ortodoxe. Ea este purtatoare a unei traditii care constituie comuniunea cu Dumnezeu, legatura si comuniunea omului cu Dumnezeu.
Se spune ca Sfantul Munte este locul unde nu se nasc niciodata oameni, ci numai mor. In muntele cu nume sfant se nasc totusi oameni, daca consideram adevarata nastere drept o transfigurare a omului, transcenderea vietii biologice si a mortii, precum si trairea vietii ce va sa fie. Dar, considerand ca ziua adormirii unui sfant este o zi de nastere, putem spune ca Sfantul Munte este un loc de nastere, a unor oameni adevarati si, de aceea, pe buna dreptate acestia ii poarta numele.