Boala si "tratamentul"

A ne ruga pentru insanatosire nu este pacat. Dar trebuie sa adaugam daca voiesti, Doamne!


Boala nu este un jug, nici nu este semnul lepadarii lui Dumnezeu. Dimpotriva, este mila lui Dumnezeu. De la Dumnezeu tot mila este: fie ca e boala, fie ca e saracie, fie ca e nenorocire. Sa se roage sora dumneavoastra cu mai multa ravna lui Dumnezeu, dar, rugandu-se, sa nu spuna: "Da-mi sanatate", ci "Fie voia Ta, Doamne! Slava Tie, Doamne! Daca Tu voiesti, Doamne, izbaveste-ma, iar daca nu voiesti, fie voia Ta! Primiti aceasta boala ca fiind trimisa de Dumnezeu spre mantuirea dumneavoastra. A ne trata, insa, nu este pacat, chiar daca de la Dumnezeu este boala: caci si ratiunea medicala tot Dumnezeu o da si medicamentele tot Dumnezeu le-a creat. [1,42]

Rugaciunea cu rugaciunea si doctorii cu doctorii. Si pe doctori tot Dumnezeu i-a dat si voia lui Dumnezeu este sa apelam la ei. Domnul vine cu ajutorul Sau atunci cand mijloacele firesti, tot de El randuite, nu sunt de ajuns. De aceea, de rugat, sa ne rugam, dar mijloacele firesti tot nu trebuie sa le neglijam. [III, 455]

Totul este de la Dumnezeu, El stie ce ii este mai de folos fiecaruia ... si pe doctori sa nu va suparati. Nu ei vindeca. Dar vindeca atunci cand Dumnezeu binecuvanteaza. Dumnezeu, insa, despre starea bolnava si cea sanatoasa are cu totul alte ganduri fata de noi si intre ele si cele ale noastre exista o distanta ca de la cer la pamant. Se intampla ca Dumnezeu prin boala sa-i apere pe unii de nenorocirile care nu i-ar fi ocolit daca ar fi fost sanatosi … Dumnezeu a binevoit sa ne inconjoare in afara de mijloacele firesti si cu mijloace suprafiresti. Si nimanui nu ii este inchisa calea de acces catre aceste izvoare. Cheia pentru ele este credinta. Si Dumnezeu, cand voieste sa vindece in acest fel, El Insusi da si putere credintei, si atrage acolo unde binevoieste sa dea vindecarea. Noi suntem orbi. Si nestiind unde este ascunsa de Dumnezeu vindecarea noastra, umblam dupa toate mijloacele date de Dumnezeu - si firesti, si suprafiresti ... [III, 458]

Caci nu atat profunzimea gandirii ne chinuie mintea, cat ne obsedeaza grijile si ne chinuie inima, iar din inima chinul trece in minte ... Reteta mea spre aceasta si este indreptata, anume: sa nu se chinuie inima prin obsesii si griji, ci toata durerea si grija sa fie lasate in mainile lui Dumnezeu asa incat inima sa ramana cu desavarsire libera. Atunci mintea, oricat ar aprofunda, tot nu se va istovi. [III, 463]

Boala ii smereste pe toti, dar pe unii ii invata sa carteasca impotriva lui Dumnezeu ... Paziti-va ... Sentimentele smerite vrajmasul le poate spulbera si le poate inlocui cu cele mandre. Totusi a apela la doctor in timpul bolii nu este pacat. Sanatatea este darul lui Dumnezeu. Trebuie sa va paziti. Iar pentru atunci cand nu va paziti, Dumnezeu i-a creat pe doctori si doctoriile. Intrebuintarea lor nu inseamna iesirea din randuielile lui Dumnezeu. [III, 476]

Boala, totusi, ne invata smerenia si supunerea fata de voia lui Dumnezeu. [IV, 644]

Aceasta-i boala! Ce sa faceti? Indurati si multumiti lui Dumnezeu, zicand in sinea dumneavoastra: "Boala aceasta este pentru pacatele mele cele mari si nenumarate. Domnul mi-a luat puterile ca macar asa sa ma cuminteasca. Nici El nu mai stie cum sa ma indrepte. Si milele, si necazurile - pe toate le-am incercat si tot nu mi-au priit. Iar ceasul mortii se apropie; si, cand va veni, ce voi face atunci cu blestematiile mele? Doamne, Dumnezeul meu! Ai mila de neputincioasa Ta faptura!" [IV, 718]

Bolnavul are privilegiul ca moartea, daca ii este randuit sa vina, nu vine pe neasteptate. In aceasta privinta bolnava are un avantaj din boala. Se poate gandi mult la ea si se poate pregati crestineste pentru plecare. [V, 857]

Exista boli in vindecarea carora Domnul pune oprelisti cand vede ca boala este mai necesara pentru mantuire decat sanatatea.

Bolnavii au avantajul ca nu simt indemnul de a fi in societate; stand acasa, vrand-nevrand se roaga lui Dumnezeu. [VIII, 1239]

Sa se roage si sa-I ceara Domnului sa-i invete pe doctori ca si boala sa o recunoasca, si medicamentele cuvenite sa le prescrie corect. Caci Domnul vindeca. Doctorul este instrumentul Lui. [VIII, 1258]

Daca simtiti si vedeti ca singur sunteti vinovat, incepeti sa va caiti si sa regretati inaintea lui Dumnezeu pentru faptul ca nu ati pazit darul sanatatii, pe care El vi l-a dat. Iar apoi reduceti totul la faptul ca boala este de la Domnul, caci fiecare curs al imprejurarilor de la Domnul este si nimic nu este intamplator. Si dupa aceea multumiti-I iarasi Domnului. Boala smereste, inmoaie sufletul si ii usureaza greutatea obisnuita datorata multelor griji. [VIII, 1298]

In timpul bolii invatati smerenia, rabdarea, blandetea si recunostinta fata de Dumnezeu. Faptul ca va vine nerabdarea este un lucru omenesc. Cand vine, trebuie sa o alungati. De aceea si exista sentimentul greutatii situatiei, ca sa rabdam. Daca nu se simte greutatea, nici rabdare nu exista. Dar, cand vine sentimentul greutatii si este insotit de dorinta de a o lepada, atunci nu este nici un pacat. Este un sentiment firesc! Pacatul incepe cand in urma acestui sentiment sufletul se deda nerabdarii si incepe sa se aplece spre cartire. A venit sentimentul, trebuie sa-I alungati. Iar lui Dumnezeu sa-I multumiti. [VIII, 1343]

Linistirea sufleteasca este un mare ajutor pentru insanatosire. [VIII, 1350]

Insufletiti-va si priviti cu veselie in ochii bolii! Lasati inchipuirile de tot felul, caci ele vor veni si se va aprinde o pornire spre cearta cu toata lumea si alte rele. Fiti senin! Ganditi-va ca Dumnezeu v-a tintuit acasa prin aceasta boala ca sa nu patiti ceva mai rau pe drumuri. Rugati-va ca Domnul sa binevoiasca a va face sanatos. Gandurile de deznadejde ale oricarui bolnav sunt cu totul netrebnice. La mijloc e vrajmasul care aduce tulburare cu proorocia lui vicleana, clatinand credinta si alungand linistea din inima.

 

(Fragmente din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, catre credinciosi)
 

 


Cautare