Inima este izvorul fara fund al tuturor rautatilor dar si izvorul tuturor bunatatilor.
Atunci cand inima este pazita de post si rugaciune, izvorul rautatilor inceteaza, iar atunci cand ne curatim de pacate, izvorul tuturor bunatatilor incepe se curga tot mai puternic. Mintea se curateste usor si se intineaza la fel de usor, iar inima se curateste si se intineaza greu. Adancul inimii, este locul in care se salasluieste Hristos Domnul si Duhul Sfant. Si tot aici se afla harul lui Dumnezeu. De aici izvorasc toate gandurile noastre bune si energiile spirituale superioare.
Inima are si o camara de-a stanga, numita ”fabrica de rautati”. Gandurile rele sunt iscate prin starnirea unei patimi. Cel care se indulceste cu asemenea ganduri in inima sa, le rodeste prin cuget mai departe. Noi oamenii, pentru ca nu cunoastem inima cea buna de la inceput, credem ca totul vine dintr-o singura inima, insa pe masura ce ne deschidem adevaratei inimi, vedem ca cele bune vin din camara in care locuieste Dumnezeu, iar cele rele vin dintr-o zona inferioara si patimasa a subconstientului, care impropriu se numeste inima. Toate sunt curate celor curati, dar pentru cei intinati si necredinciosi nimic nu e curat; dimpotriva, lor li s-au intinat si mintea si constiinta. Cel nemilostiv nu-si poate curata niciodata inima de patimi, pana nu va uri din inima pacatul sau.
In acest loc al izvoarelor inimii, poate imparatii binele sau raul, in functie de starea de curatenie sufleteasca in care ne aflam. Omul trebuie mai intai sa se curateasca pe sine, si apoi sa primeasca mantuirea. Curatirea inimii se face cu puterea Duhului Sfant si atunci vine harul lui Dumnezeu ce acopera toate murdariile. Un mod de a curatii inima este pocainta sau metanoia, cand se schimba mintea si se accepta voia lui Dumnezeu. Aceasta pocainta, care este a doua nastere, se creeaza in inima, din credinta si frica.
Un alt mijloc de curatire a inimii, sunt lacrimile plansului si ale intristarii pentru pacatele noastre. Mintea din adancul inimii este locul luptei duhovnicesti nevazute. Aici, gandul se uneste cu simtire si traieste intr-un abis de smerenie, iar rugaciunea inimii fara ganduri si imaginatie, devine un foc puternic iar raul nu mai are nici o putere. Linistea si cugetarea la moarte ne ajuta la rugaciunea inimii si la apropierea de Dumnezeu. Rugaciunea lui Iisus curateste inima, iar curatirea inimii sporeste rugaciunea.
Foarte importanta pentru curatirea inimii este si participarea la viata liturgica. Sfintele rituale si slujbe au puterea dumnezeiasca de a ne curati. Nimic nu ne ajuta asa de mult la curatirea sufletului, la luminarea mintii, la sfintirea trupului, la nemurire, si la biruirea patimilor ca Sfintele Taine si mai ales ”Sfanta Impartasanie”. Dintr-un om curat in sufletul si in trupul lui, iradiaza o unda de putere curatitoare. Stim ca scopul vietii este mantuirea, iar faptul ca ne aflam pe drumul cel bun al mantuirii, se cunoaste dupa bunatatea si curatirea inimii noastre.
