In Austria sau Germania, se practica pe scara larga, ca si cultura a doua, ogoarele verzi.
Cel mai vechi sistem de lucrare a ogorului cunoscut este cel sideral (venit din cer) bazat pe cunoasterea ampla a legaturilor dintre influentele stelare si fenomenele din cadrul regnurilor naturale ale pamintului. Sistemul intr-o forma complet elaborata a fost preluat, de catre romani, de la greci. Greci initial l-au preluat de la egiptieni. Esenta acestui sistem consta in aceea ca se seamana sistematic, anual sau la doi ani, secara de toamna sau mustar, plante care se incorporeaza in sol. Secara se va incorpora dupa lastarire iar mustarul toamna tirziu dupa inforit. Tacitus raporteaza ca triburile germanice spre deosebire de romani respectau o rotatie regulata in cultivarea plantelor agricole. La acestia, pe terenurile nefavorabile gasim gospodaria cu doua campuri prin alternarea pirloagei cu cultura gramineelor. Totusi in conditii bune de sol si clima existau si gospodarii cu trei cimpuri: cereale de toamna-cereale de primavara-pirloaga. In secolele 18-19 prin inlocuirea pirloagei cu trifoi rosu si introducerea in cultura a altor leguminoase, a cartofului, a oleaginoaselor si sfeclei, a luat nastere sistemul superior cu trei cimpuri. Prin obtinerea de mai multe furaje si prin introducerea leguminoaselor a crescut cantitatea de gunoi de grajd si de azot in sol, obtinindu-se astfel productii tot mai bune. Ameliorarea sistemului cu trei cimpuri a condus la rotatia culturilor. In rotatia simpla se succed alternativ plante frunzose si paioase, iar in rotatia dubla fiecare din aceste culturi ocupa cimpul cite doi ani. Productiile si controlul buruienilor sint mai mari in rotatia dubla.
Capacitatea de productie a unei gospodarii taranesti cu procent mare de ogor depinde in mod hotarit de rotatia corect planificata si executata in mod consecvent. In cazul unei exploatatii agricole mari este indicat sistemul cu trei cimpuri. Intr-o asemenea exploatatie se grupeaza parcelele apropiate de casa pentru a se realiza o rotatie intensiva avind in rotatie legume, cartofi, plante tehnice (tunun, cinepa etc), si culturi furajere. In rotatia intensiva marja bruta a unor culturi ajunge in Germania pina la 9 000 euro/ha iar munca prestata ajunge la 250 de ore munca/ha. Parcelele aflate pe cele mai fertile soluri se grupeaza intr-o rotatie a plantelor care se dezvolta cel mai bine in conditiile stationare existente, plante care sint cerute si care au o piata de desfacere accesibila. In Germania pe acest gen de cimp extensiv se realizeaza la diferite culturi o marja bruta de 2 500 EURO/ha si 20 de ore de munca prestata/ha. Solele de calitate inferioara a solului cu imburienare puternica si cu un atac mare de boli si daunatori se grupeaza intr-un cimp special, aplicindu-se un asolament in care se introduce cultura plantelor amelioratoare de sol. Plantele amelioratoare se practica ca si cultura a doua (ogor verde) de obicei in amestec: rapita de toamna si mazariche de toamna; lupinul dulce si seradela; seradela si graminee; sulfina alba si graminee; trifoi alb si graminee; trifoi rosu si graminee. Dintre gramineele cele mai utilizate in amestecuri sint secara si ovazul. Alte amestecuri pot cuprinde mustarul, hrisca, facelia, lintea, calendula, mazarea cu bobul mare etc. Cultura a doua (ogorul verde) se infinteaza in modul urmator: Se recolteaza griul cu combina prevazuta cu tocator de paie. Se prelucreaza solulul la adincimea de 15 cm cu cultivator puternic de cultivatie totala. Se lasa ogor negru 2-3 saptamani pentru incoltirea buruienilor. Se distruge samulastra cu discul. Si in final se seamana amestecul de culturi amelioratoare.
Avantajele ogorului verde sunt multiple. In primul rand creste productia la culturile principale cu 20%. Daca in Romania o productie de 6500 de kg este o productie greu de atins, prin semanatul ogorului verde se pot obtine productii de 8000 kg/ha in mod obisnuit. Milioane de oameni au ajuns alergici din cauza prafului. Padurile s-au taiat, sunt milioane de hectare nelucrate si alte milioane de hectare pe care se practica ogorul negru. Iata trei surse de poluare cu praf si care pot fi evitate prin doar doua masuri, respectiv: plantarea de arbori si realizarea ogoarelor verzi. Alt avantaj este acela ca nu mai este nevoie sa aram cu plugul si reducem astfel consumul de combustibil la hectar cu 30%, si asta datorita afanarii si dospirii solului realizat de ogorul verde. Model de rotatie cu plante amelioratoare fara a lucra cu plugul: ANUL I: semanat sfecla; cultivatie totala; lucrat cu polidisc; semanat cultura a doua; ANUL II: prelucrat sol prin cultivatie totala; semanat porumb; tocat tuleii; prelucrat sol prin cultivatie totala; semanat griu; ANUL III: recoltat griu; prelucrat sol prin cultivatie totala; lucrat cu polidisc; semanat cultura a doua de mustar sau ridiche furajera; lasat cultura peste iarna; ANUL IV: tocat mustarul cu masina pe timp uscat pentru a nu lasa urme; cultivatie totala la 4-5 cm; semanat floarea soarelui; tocat vrejii de floare; cultivatie totala; lucrat cu polidiscul; semanat griu; ANUL V: recoltat griu; cultivatie totala; lucrat cu polidisc; semanat facelia; ANUL VI: tocat facelia; cultivatie totala; semanat porumb.
Este important ca fermierii sa cunoasca principiile elaborate de stiinta si confirmate de practica privind rotatia plantelor in asolament. In cadrul rotatiei intilnim urmatoare tipuri de culturi: cultura principala; cultura secundara; cultura premergatoare sau cultura succesiva. Cultura principala ofera productia principala destinata comercializarii. Ea poate fi cultura timpurie (soiuri si hibrizi timpurii); tardiva (soiuri sau hibrizi tardivi); dubla (dupa o cultura ce se recolteaza timpuriu); de toamna sau de primavara. Cultura secundara este o cultura ce se realizeaza intre doua culturi principale si este folosita ca ingrasamant verde sau ca furaj. Cultura premergatoare este cultura dinaintea unei culturi de baza ce se cultiva pe aceasi parcela. Cultura succesiva este cultura care se cultivă imediat după cultura de bază pe aceaşi parcelă. Este preferabil să se cultive succesiv culturi care se stimulează şi se completează reciproc: culturi consumatoare de azot dupa culturi fixatoare de azot; consumatoare de humus dupa plante care sporesc rezerva de humus din sol; plante care reduc starea de dospire, dupa plante care favorizeaza starea de dospire; plante cu radacinare superficiala dupa plante care patrund adanc. Exista doua categori de plante premergatoare: paioasele si frunzoasele. Paioasele lasa sol intr-o stare de dospire nefavorabila, iar in cazul unor producţii mari reduc puternic rezerva de azot. Frunzoasele cuprind culturile de prasitoare, oleaginoase si leguminoase. Prasitoarele (porumb, sfecla) sunt consumatoare de humus, azot, au o inradacinare superficiala si stimuleaza slab procesul de dospire a solului. Oleaginoasele (mustar, rapita, in ulei, floarea soarelui) utilizate ca furaj produc in scurt timp o cantitate mare de furaje. In cele mai multe cazuri au o inradacinare adanca, stimuleaza starea de dospire, sunt neutre fata de humus, si consumatoare de azot. Leguminoasele (trifoi, lucerna, mazare, soia) cultivate ca furaje verzi lasa terenul intr-o buna stare de dospire, iar cultivate ca ingrasamant verde stimuleaza starea de dospire, creste cantitatea de azot, si formeaza humusul din sol.
