Colindatul de ceată bărbătească, produs al culturii orale tradiţionale, este un ritual calendaristic hibernal străvechi.
Iniţial, colindatul marca solstiţiul de iarnă, dar ulterior, a asimilat un mesaj creştin, astfel că astăzi cumulează caracteristici precreştine şi creştine. Este practicat, în multe localităţi din România, în perioada Crăciunului. O ceată de tineri necăsătoriţi merge la fiecare casă din sat, interpretând colinde. Acţiunea de a merge din casă în casă pentru a cânta colinde se numeşte colindat. În cadrul colindatului, există mai multe spaţii şi momente marcate ritual. După ce cântă colindele la o casă, membrii cetei, numiţi colindători, sunt răsplătiţi de gazde cu daruri rituale (colacul de grâu, paharul de vin ş.a.) şi bani. În cazul în care nu erau primiţi să colinde, membrii cetei practicau, un anti-ritual numit descolindat, ce consta în adresarea unor imprecaţii versificate către gazdele neprimitoare şi executarea unor gesturi infamante (scoaterea porţilor închise din balamale, mânjirea porţilor cu păcură ş.a.).
Interpretarea colindelor este vocală si se poate asocia cu acompaniament instrumental. În unele zone, ritualul colindatului include şi dansul (Turca, în Transilvania centrală; Căluşeru de la Şicula, în Transilvania de Vest). Repertoriul unei cete bărbăteşti cuprinde o serie de colinde destinate anumitor situaţii de viaţă din satul tradiţional; de exemplu, pentru categorii de vârstă şi gen, pentru statut social sau profesional al beneficiarilor ritualului. Un tip deosebit de colinde cu urare individualizată include colindele de doliu, interpretate, la cerere, în casele unde cineva a murit de curând.
La finalul colindatului, ceata marchează încheierea ritualului prin interpretarea unei colinde numită Colindă de Zori, în spaţiu deschis, sau „sacrificarea” vătafului cetei prin aruncarea lui într-o apă curgătoare. Se mai organizeaza o masa sau petrecere festiva pentru care se cheltuiesc banii şi se consumă alimentele primite de colindători de la gazde în anul respectiv. Colindatul de ceată bărbătească are mai multe funcţii: de vestire a sărbătorii, de urare, de ritual, social-identitară, spectaculară şi patrimonializantă, funcţii a căror dinamică reflectă evoluţia şi adaptarea ritualului la viaţa comunităţilor practicante. În județul Cluj, în zona de munte, această tradiție continuă să fie păstrată sub denumirea de „Corindatul Junilor”. Este singurul obicei românesc din perioada sărbătorilor de iarnă înscris pe lista UNESCO, un simbol al identității culturale