Centru de agroecologie

Agroecologia este considerată împreună ca o știință, o practică și o mișcare socială.

Acesta cuprinde întregul sistem alimentar de la sol până la organizarea societăților umane. Este încărcat de valori și se bazează pe principii de bază. Ca știință, acordă prioritate cercetării prin acțiune, abordărilor holistice și participative și transdisciplinarității care include diferite sisteme de cunoștințe. Ca practică, se bazează pe utilizarea durabilă a resurselor regenerabile locale, cunoștințele și prioritățile fermierilor locali, utilizarea înțeleaptă a biodiversității pentru a oferi servicii ecosistemice și reziliență și soluții care oferă multiple beneficii (de mediu, economice, sociale) de la local la global. Ca mișcare, apără micii agricultori și agricultura de familie, fermierii și comunitățile rurale, suveranitatea alimentară, lanțurile de aprovizionare cu alimente locale și scurte, diversitatea semințelor și raselor indigene, alimente sănătoase și de calitate. Agroecologia recunoaște că întregul este mai mult decât suma părților sale și, prin urmare, încurajează interacțiunile dintre actorii din știință, practică și mișcări, facilitând schimbul de cunoștințe și acțiunea.

Centrele rurale sunt realizate impreuna cu asociațiile nationale si europene de agroecologie non-profit. Centrele, își propun să analizeze, să proiecteze, să dezvolte și să promoveze tranziția către sistemele agricole și alimentare bazate pe agroecologie. Scopul general este de a sprijini cercetarea, educația și formarea agroecologică; împărtășirea și diseminarea cunoștințelor agroecologice; promovarea agroecologiei în sectoarele agricole și alimentare și în societate. Cu ajutorul centrelor se intenționează plasarea agroecologiei pe primul loc pe agenda europeană a dezvoltării durabile a sistemelor agricole și alimentare. Intenționează să încurajeze interacțiunile dintre actorii din știință, practică și mișcările sociale, prin facilitarea schimbului de cunoștințe și a acțiunii. Acesta urmărește crearea unei comunități incluzive de profesioniști, practicieni și cetățeni implicați în agroecologie.

13 PRINCIPII AGROECOLOGICE

1. Reciclare. Utilizați de preferință resursele regenerabile locale și închideți pe cât posibil ciclurile de resurse de nutrienți și biomasă.

2. Reducere de intrare. Reduceți sau eliminați dependența de intrările achiziționate.

3. Sănătatea solului. Asigurați și îmbunătățiți sănătatea și funcționarea solului pentru o creștere îmbunătățită a plantelor, în special prin gestionarea materiei organice și prin îmbunătățirea activității biologice a solului.

4. Sanatatea animalului. Asigurați sănătatea și bunăstarea animalelor.

5. Biodiversitatea. Menține și sporește diversitatea speciilor, diversitatea funcțională și resursele genetice și menținerea biodiversității în agroecosistem în timp și spațiu la scară de câmp, fermă și peisaj.

6. Sinergie. Îmbunătățirea interacțiunii ecologice pozitive, sinergia, integrarea și complementaritatea între elementele agroecosistemelor (plante, animale, copaci, sol, apă).

7. Diversificarea economică. Diversificați veniturile din fermă, asigurându-vă că fermierii la scară mică au o independență financiară mai mare și oportunități de adăugare de valoare, permițându-le în același timp să răspundă cererii din partea consumatorilor.

8. Co-crearea cunoștințelor. Îmbunătățirea co-creării și partajarea orizontală a cunoștințelor, inclusiv inovarea locală și științifică, în special prin schimbul de la fermier la fermier.

9. Valori sociale și diete. Construiți sisteme alimentare bazate pe cultura, identitatea, tradiția, echitatea socială și de gen a comunităților locale care oferă diete sănătoase, diversificate, potrivite sezonier și cultural.

10. Corectitudine. Sprijinirea unor mijloace de trai demne și solide pentru toți actorii implicați în sistemele alimentare, în special producătorii de alimente la scară mică, bazate pe comerțul echitabil, angajarea echitabilă și tratamentul echitabil al drepturilor de proprietate intelectuală.

11. Conectivitate. Asigurarea proximității și a încrederii între producători și consumatori prin promovarea rețelelor de distribuție echitabile și scurte și prin reintegrarea sistemelor alimentare în economiile locale.

12. Guvernarea terenurilor și a resurselor naturale. Recunoașteți și sprijiniți nevoile și interesele fermierilor familiali, micilor fermieri și producătorilor țărani de alimente, ca manageri durabili și gardieni ai resurselor naturale și genetice.

13. Participare. Încurajarea organizării sociale și a unei participări mai mari la luarea deciziilor de către producătorii și consumatorii de alimente pentru a sprijini guvernanța descentralizată și
    managementul adaptativ local al sistemelor agricole și alimentare.