Cultura agricolă a Romaniei sprijină mijloacele de trai ale oamenilor și are un rol important în dezvoltarea bogăției și puterii regionale.
Cunoscând, împărtășind și moștenind valoarea acesteia, putem redescoperi un viitor luminos și plin de speranță la sate. Pentru aceasta trebuie sa căutăm și să investigăm noi posibilități, folosind înțelepciunea si modul de viață moștenit, pentru a depășii multele obstacole ce exista in continuare. Stilul de viață alimentar romanesc are o valoare agricolă diversă. Mancare locala reprezintă nu numai mâncarea tradițională sau priceperea bucătarilor, dar si diversele produse alimentare proaspete și gustul lor inerent, stilul de viata alimentar sanatos, frumusețea naturii și expresia schimbarii anotimpurilor, relația intimă cu evenimente anuale, precum Craciunul, Anul Nou sau Pastele.
Acești factori au adus la recunoaștere la nivel mondial a stilului de viață alimentar dezvoltat ca răspuns la climatul sezonier al Romaniei. Am învățat despre mâncarea de sezon și relația dintre evenimentele agricole și mâncarea bunicilor nostri. Mancarea romaneasca este legata de evenimentele agricole și este o acumulare a înțelepciunii și priceperii dobândite de-a lungul veacurilor. În primăvară, recoltăm primele frunzulite ale plantelor sălbatice. Aceasta înseamnă primirea unei noi vieti, prin atingerea unică a primăverii, mancand preparate gatite din urzica, leurda, macris, stevie, papadie, untisor. In verile fierbinti, castraveții, roșiile și vinetele au fost consumate pentru a ne ajuta corpul să se răcească. Toamna, nu lipsesc din meniu, cartofii, varza sau ridichile de toamna. Iarna, servim multe alimente conservate, fermentate sau congelate, prune si seminte uscate, care ne-au fost transmise de-a lungul generațiilor ca o abilitate pentru a supraviețuiI in iernile friguroase.
In centrul acestui stil de viață alimentar romanesc se află alimentele de baza. Este deprimant sa vedem că stilul nostru alimentar se bazează pe ingrediente străine. Fermierii trebuie să aducă înapoi pe mese, legume, fructele si mancarea traditionala originala, obtinute in satele noastre. Pe baza acestor invataminte, politicile de redresare ale agriculturii vor putea promova, culturile de baza, cresterea animalelor, industria primara de produse agroalimentare, gastronomia locala si turismul rural, iar mulți producatori locali vor constitui grupuri de cercetare agricolă pentru îmbunătățirea soiurilor si raselor locale.
Comitetele de parinti pentru o creștere sănătoasă a copiilor pot fi implicate pas cu pas in productia agroalimetara, de la plantatul legumelor pana la mancarea din farfurie, alaturi de bărbații și femeile în vârstă din mediul rural, ce lucrează, inca, cu energie pe câmpuri. Acești oameni au posibilitatea de a intretine conversații cu nepoții lor atunci când întreabă: „Cum folosesc aceasta unealta?” sau „Ce se întâmplă cu fructele si semintele recoltate?” În acest fel, învăța despre importanța descoperirii sursei vieții si prin intermediul lucrarilor agricole. Scolile vor face progrese în conectarea directă a meselor de prânz școlare cu productie agroalimentara regionala. Elevii pot vizitat o săptămână în vacanțele de vară, satele agricole pentru a experimenta cum decurge un proces de productie din agricultură. Acestia se pot distra culegând roșii cu unghiile lor îngrijite, intelegand cum se cultiva cu adevarat.
Cred că si comunitățile rurale, unde viața este reproductivă și durabilă, ar trebui privite ca si comunități ale speranței. Ar trebui să lucrăm împreună cu noii fermieri și cu locuitorii satelor pentru a crea o structură comunitară care sa susțina agricultura de familie, agricultura la scară mică, agricultura ecologica si micile unitatile de procesare de la nivel local si regional. Aș dori, mai ales, să reintroducem în mediul rural domenii diferite, pastrand peisagistica si arhitectura taraneasca, apeland la arhitecti, cercetători universitari, la companii, la oraseni dar si la fermierii și cetățenii din zonele rurale. Aș dori să lucram pentru renașterea mâncării locale făcute din resurse regionale bogate, pentru revigorarea energiilor, revigorarea oportunităților de angajare, și la stabilirea unui cadru de comunicarea rurală. Taranii romani au depășit multe dezastre, razboaie, cataclisme si spera să vada alaturi de noi, renașterea satelor, ce vor rasuna de vocile emoționate ale copiii, dar renasterea noastra sufleteasca ca ființe umane ce vom planta semințele speranței.
Mircea Suhoverschi
