In Uniunea Europeana, sunt peste 4 milioane si jumatate de ferme de semi- subzistenta (11 milioane daca adaugam si fermele de subzistenta).
Sunt milioane de oameni care lucrează in aceste ferme, a caror viata depinde de ele si care asteapta de la noi un semnal pozitiv pentru viitorul lor, pentru viitorul fermelor mici, al fermelor familiale, pentru micii producatori. Sunt regiuni intregi in Uniunea Europeana unde fermele mici au un rol crucial, nu numai pe plan economic ci si pe plan social si de mediu. Sunt zone unde micul producator este coloana vertebrala a lumii rurale, pastratorul traditiilor si al constiintei ruralitatii. Reducerea numarului de ferme nu este o conditie de reusita in procesul de restructurare agricola si de crestere a performantei economice in agricultura. Poate fi o consecinta, dar care nu este nici necesara, nici suficienta.
Reducerea numarului de ferme nu trebuie sa fie un obiectiv in sine. Structura fermelor depinde de modelul de dezvoltare care, la randul lui, depinde de modelul de consum agro-alimentar. Cresterea competitivitatii fermei nu este data neaparat de cresterea dimensiunii fermei. Putem castiga in competitivitate prin cresterea valorii adaugate a produselor care ies din ferma. Cand micilor producatori nu li se ofera alternative, consecintele sunt evidente: terenuri nelucrate si depopularea zonelor rurale. Eliminarea fermelor de semi- subzistenta fara a crea alternative nu duce neaparat la cresterea competitivitatii fermelor mai mari. (Dacian Ciolos)