Solul trebuie protejat pentruca este izvorul si sustinatorul vietii.
Tehnologiile agroecologice protejeaza solul si asigura folosirea acestuia in mod eficient si responsabil. Fermierii ecologisti trebuie sa ia masuri de reducere la minim a pierderilor de sol si a degradarii fizice, chimice si biologice a terenurilor. In fermele ecologice sunt obligatorii prevenirea si combaterea eroziunii solului, imbogatirea solului in nutrienti si materie organica si eliminarea oricarei surse de poluare a solului.
Solul trebuie lucrat cand ne primeste si nu trebuie lasat sa astepte. Acest principiu se bazeaza pe realitatea conform careia cea mai frecventa si pagubitoare greseala agrotehnica este efectuarea lucrarilor solului ori prea devreme, ori prea tarziu, cand terenul este moale sau prea tare.
Solul se lucreaza in cele mai bune conditii cand nu se lipeste de unelte, opune cea mai mica rezistenta si se desface usor in agregate naturale. Momentul optim de lucrare a solului se poate stabili practic in felul urmator: se ia o mana de pamant din stratul de sol sau de pe terenul ce urmeaza a fi lucrat, se framantă usor in pumn sub forma de bila si se da drumul din mana de la aproximativ 1 m inaltime. Daca prin framantare in palma pamantul nu se modeleaza sub forma de bila, solul este uscat, iar daca se modeleaza si, la atingerea solului, bila de pamant se turteste si nu se desface in agregate, inseamna ca solul este prea umed. Momentul optim de executare a lucrarilor solului este atunci cand, la atingerea pamantului, bila de pamant se desface in agregate.
Perioada optima de lucrare a terenurilor variaza intre cateva ore, pe solurile grele, pana la mai multe saptamani pe nisipuri si soluri nisipoase.
Ca orice organism, solul sufera ori de cate ori este agresat. El este un sistem sensibil care poate fi deranjat usor si pe termen lung prin ignoranta oricarui amanunt tehnologic. Greselile facute in lucrarile solului pot avea efecte resimtite ulterior timp de mai multi ani. Rezultatul a ceea ce se petrece in sol se oglindeste in cresterea plantelor si in productie, in sanatatea animalelor si, in final, în hrana omului.
Lucrarile solului trebuie sa fie cat mai superficiale pentru a nu distruge capilaritatea naturala si sa pastreze profilul natural al solului nerasturnand brazdele, pentru a nu dezechilibra raportul dintre procesele de humificare si mineralizare.
Frecventa lucrarilor solului trebuie restransa la minimum, daca se poate la zero, pentru a reduce compactarea produsa de circulatia repetata si a asigura solului suficient timp pentru a produce humus si elemente nutritive si a-si reface structura.