Buna dimineaaaataaaaa! Cam asa arata diminetile mele in drum spre gradinita fiicei. Traversez o mica padure ce se afla la mijlocul drumului meu.
Nici in visele mele cele mai indraznete de Scufita Rosie nu am vizualizat vreodata ca voi face zilnic acest drum, in care sa pot saluta padurea si sa vorbim cu ea lucruri de genul "azi te speli pe cap? si pe puiutii tai ii speli?"
Padurea nu cunoaste tristetea, sentimentele ei baleiaza intre liniste si fericire si nu se satura sa dea.
Azi insa m-am oprit si am respirat-o, mi s-a parut o adevarata obraznicie din partea mea sa nu opresc de atatea zile. M-am oprit si am vazut de aproape cum piaptana razele de soare la o curba ce imi e draga pentru ca acolo se simte cel mai tare din viteza mirosul padurii.
Padurea nu facea altceva decat sa ne aminteasca ce mult ne iubeste, ce mult ne iubim, CAT DE BINE E!
Autor: Andreea Mihaela Stan
Sursa: www.nouaiubire.blogspot.com