Perioada interbelică (1918–1939) a reprezentat epoca de aur a culturii române, un moment de efervescență în care teatrul popular și dramaturgia națională au cunoscut o dezvoltare fără precedent.
Sntagma „Teatrul Popular” în acest context face referire atât la fenomenul trupelor de amatori și teatru folcloric/ambulant, cât și la dramaturgia de inspirație populară, rurală și de mahala, care a umplut sălile teatrelor mari ale vremii.
Pentru a avea o rețea a Căminelor Culturale Active, soluția interbelică este binevenita. Dimitrie Gusti și Fundațiile Regale au transformat căminul cultural în nucleul comunității, care se pot dezvolta printr-o aplicare modernă, de exemplu, parteneriate între teatrele de stat din orașe și primăriile rurale pentru rezidențe artistice. Regizori și actori profesioniști pot lucra timp de o lună într-un sat, implicând localnicii în spectacol (teatru comunitar).
La un cămin cultural, precum cel din Rasinari, un centru cultural rural deosebit, se poate pune pe scena o piesa de teatru scurt, precum:
„Visul de Aur al unui Cioban de la Stână la Victoriei”
Personaje:
GHEORGHE (35 de ani): Cioban din tată-n fiu, îmbrăcat în cojoc mioritic, cu opinci, dar purtând o pereche de ochelari de soare moderni. Ține într-o mână o bărdiță și în cealaltă o cruce mare din lemn.
MARIA (30 de ani): Soția lui, pragmatică, îmbrăcată modern-rural, exasperată de ideile bărbatului ei.
Locația: Pridvorul unei case de la munte. Pe fundal se aud tălăngi de oi.
(Cortina se ridică. Gheorghe face pași mari, marțiali, prin curte, exersând lovituri în aer cu bărdița, în timp ce strânge la piept o icoană mare și o cruce.)
Așa nu se mai poate, Marie! Simt chemarea! Istoria mă strigă din asfaltul din Piața Victoriei!
Gheorghe, ce te-a apucat, măi omule? Iar ai stat pe TikTok-ul ăla toată noaptea? Au intrat lupii la stână și tu faci karate cu aerul?
Ce lupi, femeie? Ce oi? Tu nu înțelegi destinul meu? Ce-mi doresc eu în viață? Să mai pasc mândrele de mioare până mi se lungește barba ca la pustnici? Nu! Visul meu e măreț, e cosmic, e... bucureștean!
Bucureștean? Păi tu te rătăcești și când mergi până la magazinul mixt din sat, dacă mută ăia raftul cu pâine! Ce să cauți tu la capitală?
Să fiu cioban în misiune diplomatică, Marie! Vreau să merg la București, să las muntele pentru betoane. Dar nu merg așa, ca un turist oarecare să casc gura la mall. Nu! Merg să bat jandarmii!
Doamne iartă-mă! Să bați jandarmii? Păi ăia au gaze, au bastoane, au scuturi! Te fac ăia piftie înainte să apuci tu să zici „băăăă”!
Să încerce! Eu am scutul credinței, Marie! O să port crucea asta mare într-o mână și icoana asta cu Sfântul Gheorghe în cealaltă braț! Voi fi ca un cavaler medieval, dar cu buletin de Sibiu! Îți imaginezi? Intru eu în piață, cu cojocul fluturând, cu miros de brânză de burduf emanând un nor de sfințenie și autoritate... Jandarmii vor tremura sub căști!
Gheorghe, tu ești nebun de legat. De ce să bați jandarmii? Ce ți-au făcut ție oamenii ăia?
Nimic, dar am văzut eu la televizor că așa se face când mergi la protest la București. E tradiție națională! Dacă nu te îmbrâncești un pic cu jandarmeria, înseamnă că ai mers degeaba, ai fost doar la cumpărături. Eu vreau acțiune! Vreau adrenalină! Vreau să strig: „Nu ne luați pajiștile! Nu ne impozitați cașul!” în timp ce feresc capul de pulpe de cauciuc!
Și crucea? Și icoana? Le folosești pe post de arme, păgânule?
Cum se poate așa ceva? Niciodată! Crucea și icoana sunt pentru protecție spirituală și impact vizual pe transmisiunea live de pe Facebook! Când mă filmează ăia de la știri, trebuie să arăt mistic, înțelegi? Un cioban războinic, apărător al neamului și al oilor sale, care împarte dreptate și binecuvântări în stânga și în dreapta!
Măi Gheorghe... și dacă te arestează? Dacă te bagă la dubă cu icoană cu tot? Cine mai mulge oile mâine dimineață? Cine mai dă de mâncare la câini?
Mda... Aici ai un punct de vedere destul de solid, Marie. La dubă nu cred că au mămăligă caldă... Și jandarmii ăia... au totuși pulcanele alea destul de lungi...
Exact. Ia lasă tu geopolitica de București, lasă bătutul jandarmilor pentru ăia care n-au treabă acasă și treci la treabă. Crucea pune-o frumos în casă, icoana la locul ei, și mișcă-te la stână că urlă măgarii de foame.
Eh... Mare păcat. Omenirea a pierdut astăzi un mare lider spiritual și un războinic de excepție. (ia icoana și crucea cu grijă) Bine, Marie, merg la oi... Dar să știi! Dacă vine vreun jandarm pe munte să ne ceară actele la brânză, eu nu mă las! Îi arăt eu Bucureștiul direct aici, în poiană!
Măcar de s-ar bate cu leneșul din el, că tare greu mai pornește dimineața...