Principiul ecologic, conform caruia “solul are drepul la vegetatie” inseamna ca, in conditii naturale de climat, este necesar ca solul sa fie acoperit permanent cu vegetatie diferita.
Acoperirea permanenta cu vegetatie asigura regenerarea si refacerea solului si protejarea fata de actiunea distructiva a unor factorii naturali agresivi, cum este eroziunea hidrica, mai ales pe terenurile situate in panta. Acest principiu nu este respectat in unele sisteme agricole, solul fiind periodic lipsit de vegetatie si supus astfel actiunii agresive a factorilor naturali care determina degradarea solului, mai ales, in orizontul de suprafata.
Asa se explica intensificarea degradarii solului prin destructurare (reducerea chiar pierderea stabilitatatii hidrice a macro si microagregatelor structurale) si aparitia proceselor de crustificare, compactare de suprafata, eroziune eoliana cu efecte grave asupra germinatiei si rasaririi culturilor agricole si a dezvoltarii lor, mai ales, in primele stagii de vegetatie. Aceste efecte negative pot fi reduse prin introducerea ingrasamintelor verzi, a mulciului vegetal, a culturilor ascunse si a unei rotatii adecvate a culturilor corelată cu specificul local.