Pe planetă, oamenii de știință au identificat cinci regiuni în care populația are de regulă vârstă medie de aproape 100 de ani si pe care le-au numit zone albastre.
In SUA, speranta medie de viata a scazut recent la 76 de ani, cel mai scazut nivel din ultimele doua decenii. In Europa, situatia este mult mai buna, media in 2019 era de 81,3 ani insa Romania se afla la coada clasamentului, pe locul penultim, inaintea Bulgariei, cu o speranta de viata de 72,8 ani. Dan Buettner a inceput in urma cu 20 de ani, impreuna cu o echipa de la National Geographic, sa documenteze anumite populatii din intreaga lume care au o concentratie mai mare de centenari, persoane care traiesc pana la 100 de ani, decat oriunde altundeva. El a strabatut intreaga lume in cautarea zonelor albastre, expeditiile lui trecand prin Okinawa, Japonia, in Sardinia, Italia, in Ikaria, Grecia, in Nicoya, Costa Rica si in Loma Linda, California.
Recent, Buettner aduce informatii actualizate despre evolutia locurilor pe care le-a urmarit si identifica o noua zona in Singapore. Diferenta fata de celelalte locuri este ca in Singapore a fost proiectata in mod intentionat o zona menita sa ridice speranta de viata a oamenilor. Tinand cont ca insula asiatica era una dintre cele mai poluate si nesanatoase din lume, zona respectiva a devenit acum unul dintre cele mai sanatoase si mai longevive locuri de pe Pamant. Astfel, Buettner reuseste sa demonstreze ca, daca este creat un mediu potrivit, oamenii vor trai mai mult si vor avea mult mai putine boli, consumand inclusiv mai putine medicamente. Expertul in longevitate spune ca materialul genetic influenteaza 20% din speranta de viata in timp ce 10% sunt alegerile personale, 10% sistemul de sanatate si restul de 60% este mediul inconjurator.
Un exemplu pe care il ofera pentru a demonstra aceasta teorie este oraselul Boulder din Colorado, SUA care are o speranta de viata cu 20 de ani mai mare decat anumite zone din Kentucky, SUA. Buettner declara in „Zonele albastre” ca singurul lucru care difera intre cele doua zone este ca „in Boulder este mult mai usor sa traversezi orasul pe jos sau cu bicicleta decat sa mergi cu masina. Este un mediu alimentar in care poti obtine mese delicioase pe baza de plante mult mai usor decat in Kentucky. Este mai usor sa socializezi, este mai usor sa iesi in natura, iar aerul este mai curat. Toti acestia sunt factori de mediu pe care noi ii subestimam foarte mult in formula longevitatii.” Diferentele intre populatiile centenare si ceilalti nu sunt revolutionare. Mai degraba, este vorba despre o acumulare de mici obiceiuri zilnice, un mediu de viata favorabil si politici si atitudini sociale care consolideaza valoarea, demnitatea si sanatatea fiecarei persoane.
Buettner sustine ca cei mai longevivi oameni isi iau 95% din calorii din plante si doar 5% din produse de origine animala. Aproximativ 65% din dieta lor este formata din cereale integrale, fasole, tuberculi cu amidon iar gustarea preferata pe care o au in comun toti centenarii documentati este formata din nuci. Persoanele care consuma nuci traiesc cu doi pana la trei ani mai mult decat cei care nu mananca nuci. Buettner spune ca intr-o zona albastra din Costa Rica, a descoperit o combinatie de alimente care furnizeaza toate proteinele necesare vietii: porumb, fasole si dovleac. In Okinawa, cartofii dulci, cu un continut ridicat de beta-caroten – au alimentat centenarii timp de aproape jumatate din viata. Iar in Sardinia, o paine cu aluat acru, fermentata cu lactobacillus, scade de fapt raspunsul organismului la insulina. In privinta bauturilor, apa curata este cea mai des consumata pentru longevitate. Se recomanda sa beti sapte pahare de apa pe zi, alaturi de ceaiuri din plante, in special ceaiuri verzi. In privinta alcoolului, singura bautura regasita de Buettner in dietele centenarilor este un pahar sau doua de vin rosu, consumate in timpul unei mese bazate pe plante.
Un alt factor important pentru longevitate este diferenta dintre miscarea naturala si exercitiile fizice. Buettner spune ca este posibil sa avem o conceptie complet gresita despre exercitiile fizice, efectuarea unor „expozii concentrate de activitate care sa ne atinga obiectivele de fitness in fiecare zi, deoarece oamenii din Zonele Albastre nu fac sport, dar traiesc in medii in care sunt indemnati sa se miste in mod natural la fiecare 20 de minute. Intre jobul lor, treburile casnice, activitatile sociale si orasele in care se poate merge pe jos, miscarea este o parte integranta a zilei lor, in loc de o activitate extracurriculara.
Un alt pas important este efectul legaturilor sociale, sau lipsa acestor legaturi. S-a constatat ca izolarea sociala este la fel de mortala ca si fumatul a 15 tigari pe zi, iar longevitatea locuitorilor Zonei Albastre ofera o dovada in plus ca legaturile sociale puternice te mentin in viata mai mult timp. Buettner scrie despre centenari ca „isi pun familiile pe primul loc si isi tin parintii imbatraniti in apropiere. Au tendinta de a apartine unei comunitati bazate pe credinta si se inconjoara de oameni care ii ajuta sa isi sustina comportamentele sanatoase.”
Un alt factor mentionat deseori de Buettner este cunoasterea de catre oameni a menirii sau a scopului pe care il au in viata. Buettner subliniaza ca aceste populatii longevive „isi cunosc scopul si traiesc in conformitate cu el”. Desi este o caracteristica oarecum abstracta a comunitatilor din Zonele Albastre, expertul defineste viata ca avand un scop clar „cu privire la valorile tale, a sti la ce te pricepi si a gasi o cale de iesire care sa aduca un bine pentru restul lumii sau sa ajute alti oameni.”
Dupa ce a descoperit aceste zone care sfideaza imbatranirea, Buettner a fondat organizatia Zonele Albastre care colaboreaza cu orase din SUA pentru a adopta politici care sa prelungeasca durata de viata a locuitorilor lor. In ultimele doua decenii, a colaborat cu succes cu 72 de orase, printre care Fort Worth, Texas, unde rata obezitatii a fost redusa, rata fumatului a scazut cu 31%, iar mai mult de 58% dintre locuitori sunt acum catalogati ca fiind „prosperi”. La randul lui, Buettner si-a modelat si schimbat viata pentru a intruchipa intelepciunea dobandita de la locuitorii Zonelor Albastre. Un exemplu este mutarea lui in Miami Beach, Florida, pentru a putea inota zilnic, a se bucura de un cartier in care se poate merge pe jos si a se inconjura de prieteni axati pe sanatate.
In Muntii Carpatii de Curbura, din tara noastra exista o mica zona albastra. Potrivit datelor statistice ale Primăriei comunei Mânzălești, judetul Buzau, dintre cei 2.000 de locuitori, 40 au vârste de peste 90 de ani, ceea ce reprezintă circa 2% din populație. Această incidență este una neobișnuită, fiind de patru ori mai mare comparativ cu media națională. Procentul din Mânzălești este comparativ cu faimoasele „zone albastre”. Oamenii locului trăiesc pe un munte de sare și fiecare gură de aer le este pură terapie. Au ajuns la vârste foarte înaintate deoarece consumă alimente curate, cultivate de ei în grădină, muncesc și fac mișcare neîntrerupt, țin post.
