Principalul motiv al disparitiilor solurilor este taierea padurilor.
Si aproape intotdeauna taierea padurilor se petrece departe de locul pierderii solurilor. Nu puteti face nimic daca solurile devin saraturoase aici, pentru ca motivul este departe, la sursa bazinelor hidrografice, poate la doua mii de kilometri departare. Incepem sa avem soluri saraturoase in zonele cu clima umeda. Nu este un proces simplu, dar e usor de inteles.
Ploaia, atunci cand cade pe dealuri si patrunde in paduri, are un transfer net descendent. Daca indepartam padurile, avem o pierdere neta prin evaporare. Padurile transmit apa curata in aval si elibereaza apa curata in atmosferă. Acest transfer net descendent duce cu el sarurile care sunt o parte inevitabila a celor opt tone aditionale la hectar, produse prin macinarea rocilor. In mod normal, aceste saruri calatoresc in adancuri, prin panzele de apa freatica.
Chiar si în zonele cu clima umeda, avem mai multa apa sarata in adancuri decat la suprafata. Acest lucru se intampla pentru ca arborii actioneaza ca niste pompe care mentin apa freatica la adancime. Daca taiem copacii, apele freatice se ridica, iar acest fenomen se petrece in zone enorme din toata lumea. Atunci cand ajung la aproape un metru de suprafata, copacii incep sa moara. Cand ajung la aproape jumatate de metru de suprafata, alte culturi incep sa moara, iar cand ajung la suprafata, apele se evapora si solul devine, in mod vizibil, saraturos. Astfel ne pierdem solurile si desertul se extinde cu o rata pur si simplu infioratoare.