In satul Ardan, comuna Şieu (judeţul Bistriţa-Năsăud), majoritatea locuitorilor practică agricultură ecologică si sunt membrii într-un grup de producatori.
Satul Ardan are aproape 750 de suflete, dar se diferentiaza de restul localităţilor din Bistriţa-Năsăud, pentruca in peste 95% din gospodării se practică agricultură şi zootehnie ecologică. Promotorul agriculturii ecologice este Petru Cătinean, un fost profesor de fizică, care conduce Grupul de producători Ardan. El se află în spatele unui sistem de sterilizare a laptelui care se foloseşte de razele ultraviolete, dar şi în spatele producerii în judeţ a unei specialităţi de brânză spaniolă. Cătinean a început să experimenteze agricultura eco în 2008, acum aproape 10 ani. Oamenii din Ardan oricum nu erau adepţii îngrăşămintelor chimice pentru fructe şi legume şi nici animalele nu erau hrănite cu furaje cu chimicale.
Singurul îngrăşământ folosit era cel natural, de la animalele din gospodărie. Petru Cătinean a insistat ca lucrurile să se facă ecologic la standarde europene, iar oamenii să primească subvenţii pentru agricultura bio şi să-şi poată vinde produsele ca fiind bio. Asa se face că, în doar câţiva ani, mai bine de 95% dintre gospodării aveau platforme betonate şi fose septice pentru stocare dejecţiilor animale. De aici gunoiul ajunge pe păşunile de unde se hrăneau animalele. Sătenii din Ardan au reuşit astfel să aibă tot lanţul: fructe şi legume eco şi produse de la animale eco.
În Bistriţa-Năsăud există doar trei sate unde agricultura ecologică se practică şi se valorifică corespunzător – Cuşma, Ardan şi Lunca. În niciunul din aceste sate proporţia de gospodării dotate corespunzător pentru agricultură ecologică nu este atât de mare ca în Ardan. Ţăranii de aici vând laptele la fabrica de lapte CarmoLact Monor, printre puţinele din ţară care comercializează şi lapte eco. Astfel, pe lângă subvenţia obţinută pentru agricultură ecologică, locuitorii satului Ardan pot să vândă şi laptele mai scump. Petru Cătinean atrage atenţia însă că, ţăranii sunt descurajaţi să mai obţină certificate eco din cauza faptului că unele firme de certificare şi inspecţie nu şi-ar face bine treaba, iar oamenii ar fi fost nevoiţi să dea subvenţiile ecologice înapoi.