Sfantul Ignatie Teoforul („purtătorul de Dumnezeu”) a fost unul dintre ucenicii Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan si este praznuit de catre Biserica Ortodoxa la 20 decembrie.
''Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare in imparatia cerurilor!” au fost cuvintele pe care Iisus Hristos le-a rostit atunci cand, parintii lui Ignatie I l-au dat in brate sa-l binecuvanteze. Viata Sfantului Ignatie Teoforul se leaga de istoria romanilor intrucat, devenind episcop al Antiohiei, el a cazut in dizgratia imparatului Traian care a ordonat sa fie dus la Roma pentru a fi sfasiat de fiare in amfiteatru si a spori astfel fastul triumfului organizat cu prilejul infrangerii dacilor. Martiriul sfantului a avut loc pe 20 decembrie al anului 107 si i-a adus numele de „jertfa vie si cuvantatoare a lui Iisus”. Ca o confirmare a iubirii lui pentru Fiul lui Dumnezeu, Biserica mai spune ca aflandu-i-se inima intre ramasitele sfasiate de lei, credinciosii au putut sa vada inlauntrul ei numele Lui scris cu slove de aur.
O legenda spune ca Sfantul Ignat era facator de minuni si ca ori de cate ori innopta in cate o casa, lasa „cate ceva de tinut minte”. Asa s-a intamplat intr-un Ajun de Craciun la casa unui sarman pe care l-a indemnat sa sape sub pat unde va gasi un porc bun de taiat. Sfantul l-a invatat cum sa-l pregateasca si apoi sa nu uite sa dea si altora: de atunci, oamenii au invatat sa taie porci de Craciun.
O serie de gesturi obligatorii amintite pana astazi subliniaza solemnitatea savarsirii acestei jertfe:
-
cand se injunghie porcul, cel ce-l taie, ca si cei dimprejur, isi fac cruce cu sange, ca sa fie sanatosi si rosii peste an si zic: ''a anul si la multi ani cu sanatate!'';
-
cel ce taie porcul nu trebuie sa stranga din dinti ca sa nu iasa carnea porcului tare si sa fiarba cu anevoie;
-
dupa ce se parlesc, se cresteaza intai la ceafa, ca o cruce, apoi se presara sare, ca sa fie carnea lor primita de Dumnezeu, cand va da din ea de pomana si sa nu se strice;
-
capul se taie inaintea soldurilor si se duce in casa cu ratul in urma, pentru ca sa nu se sparga oalele gospodinei;
-
sangele porcului taiat de Ignat este bun de leac (guturai, spaima, naluca), untura sfintita ar vindeca junghiurile si reumatismul, iar intestinele uscate si falca ar putea ajuta la tratarea unor boli atat pentru oameni, cat si pentru animale;
-
in sudul tarii si in Moldova, cei mai mici sunt pusi sa incalece porcul injunghiat ca sa fie sanatosi si grasi;
-
cei mai mari primesc basica porcului din care isi fac zornaitoare cu care alunga spiritele rele pe toata durata sarbatorilor;
-
femeile au grija de capul si picioarele porcului din care prepara piftiile (raciturile) din care, „se face parte mortilor” la Anul Nou, dupa Boboteaza, la Mosii de Piftii).
Ziua de 20 decembrie era termenul limita al incheierii unor operatii de prelucrare a firelor naturale (canepa, in, lana). Se credea ca cele care mai torceau de acum si pana dupa ziua de Sfantul Ion Botezatorul „ridicau furca impotriva crucii” de aceea „li se torceau zilele” (isi scurtau viata).
