Extravaganta dorintelor e cauza fundamentala care a adus lumea in situatia proasta in care ne aflam.
Repede in loc de incet, mai mult in loc de mai putin – aceasta “dezvoltare” stralucitoare este legata direct de colapsul iminent al societatii. A servit doar ca sa il separe pe om de natura. Umanitatea trebuie sa inceteze sa se rasfete cu dorinta posesiunilor materiale si a castigurilor personale si sa mearga in schimb spre constienta spirituala. Agricultura trebuie sa se schimbe, de la asociatiile mecanizate uriase la mici gospodarii oglindite de insasi viata. Viata materiala si dieta ar trebui sa primeasca un loc simplu. Daca se realizeaza acest lucru, munca devine placuta si spatiul spiritual devine abundent. Cu cat taranul creste scara activitatii sale, cu atat mai mult corpul si spiritul sau se risipesc si cu atat mai mult el se departeaza de o viata spirituala satisfăcatoare. O viata la o gospodarie micuta poate parea primitiva, dar traind o astfel de viata devine posibil sa contemplezi Vesnicia (Calea constiintei spirituale care implica atentie si grija pentru activitatile obisnuite ale vietii). Cred ca daca cineva intelege adanc mediul inconjurator in care isi duce zilele, aceluia i se va revela cea mai frumoasa dintre lumi. La sfarsitul unui an, taranul “de un iugar” de demult, petrecea lunile ianuarie, februarie si martie fugarind iepurii pe dealuri. Desi era considerat un taran sarac, el totusi avea aceasta libertate. Sarbatorile de Craciun si Anul Nou durau vreo 3 luni. Gradual, aceasta vacanta s-a scurtat la doua luni, o lună, iar acum sarbatorile de iarna au ajuns sa fie o sarbatoare de cateva zile. Micsorarea vacantei de sarbatori indica cat de ocupat a ajuns taranul si cum si-a pierdut usurinta fizica si bunastarea spirituală. In agricultura moderna, nu mai exista timp pentru un taran care ar putea scrie o poezie sau sa compuna un cantec. Inainte in fiecare sat erau zeci de rapsozi populari.
Asa de mult timp liber aveau oamenii in vremurile de demult. Unele creatii populare erau vechi de sute de ani. Probabil ca erau tarani saraci, dar totusi isi permiteau ragazul necesar sa scrie poeme. Acum nu mai exista nimeni in sat cu destul timp sa scrie poezie. Acum, pentru petrecerea timpului liber, televiziunea este centrul atentiei, si nu mai exista deloc timp pentru micile distractii care au adus bucurie in viata taranului. La asta ma refer cand spun ca agricultura a ajuns saraca si slaba din punct de vedere spiritual; se mai preocupa doar de dezvoltarea materiala. Un intelept religios spunea ca o viata implinita si decenta poate fi traita intr-un mic sat. Un alt intelept spiritual, a petrecut noua ani traind intr-o pestera fara sa se framante pentru nimic. Sa fi ingrijorat sa faci bani, sa te extinzi, sa te dezvolti, sa cresti recolte pentru bani si sa le expediezi nu este calea taranului. Sa fi aici, sa ai grija de un mic teren, in deplina posesie a libertatii si a implinirii fiecarei zi, in fiecare zi – aceasta trebuie sa fi fost calea originală a agriculturii. Sa rupi aceasta experienta in doua si sa numesti o parte fizica si una spirituala e o cale ingusta si confuza. Oamenii nu traiesc dependenti de mancare. La nivel fundamental, noi nu putem sti ce este hrana. Ar fi mai bine daca oamenii chiar ar inceta sa se mai gandeasca la mancare. In acelasi mod, ar fi mai bine daca oamenii ar inceta sa isi mai faca atatea probleme ca sa descopere “adevaratul sens al vietii”; nu putem cunoaste niciodata raspunsul la marile intrebari spirituale, e in regula sa nu intelegem. Ne-am nascut si traim pe pamant ca sa facem fata direct realitatilor vietii. Viata nu e nimic mai mult decat rezultatul faptului ca ne-am nascut. Orice mananca oamenii, orice cred ei ca ar trebui sa manance, nu e nimic mai mult decat o nascocire a lor. Lumea exista intr-un asa fel incat daca oamenii si-ar lasa la o parte vointa lor umana si s-ar lasa in schimb ghidati de natura, nu e nici un motiv sa crezi ca ei vor muri de foame.
Doar sa traiesti aici si acum – aceasta e adevarata temelie a vietii umane. Cand temelia vietii ajunge sa fie vreo cunostinta stiintifica naiva, oamenii ajung sa traiasca de paca ar fi dependenti de grasimi, proteine, iar plantele de azot, fosfor si potasiu. Mai mult, oricat de mult ar cerceta si investiga oamenii de stiinta natura, in cele din urma ei nu ajung decat sa realizeze cat de perfecta si de misterioasa este ea de fapt. Sa crezi ca prin cercetare si inventii, umanitatea poate crea ceva mai bun decat natura e o iluzie. Cred ca oamenii se zbat doar ca sa ajunga sa realizeze ceea ce am putea numi caracterul vast, de necuprins al naturii. Deci, pentru taran si munca sa: slujeste natura si totul e bine. Agricultura obisnuia sa fie o munca sacra. Cand umanitatea s-a indepărtat de acest ideal, agricultura moderna comerciala a aparut. Cand taranul a inceput sa creasca recolte ca sa faca bani, el a uitat adevaratele principii ale agriculturii. Desigur, comerciantul are si el un rol in societate, dar glorificarea vanzarii tinde sa distraga oamenii de la recunoasterea adevaratei surse a vietii. Agricultura, ca ocupatie integrata in natura, e mai aproape de sursa. Multi tarani nu sunt constienti de natura, chiar daca traiesc si muncesc intr-un mediu natural, dar eu cred ca agricultura ofera multe sanse de crestere a constiintei. Daca toamna va aduce vant sau ploi, eu nu pot sti, dar astazi voi lucra la camp. Acestea sunt versurile unui vechi cantec din folclor. Ele exprima adevarul despre agricultura ca un mod de viata. Indiferent cum va fi recolta, indiferent daca va fi sau nu suficienta hrana, exista bucurie in sadirea semintelor, in grija delicata pentru plante sub indrumarea naturii.
„Revoluţia unui spic” - Masanobu Fukuoka 1978
