“Viitorul este abundent” reprezinta invitatia pentru a dezvolta adevaratele metode agricole.
Ne imaginam o agricultura bazata pe durabilitate, pe metode ecologice de productie agroalimentara si care sa fie adaptata conditiilor locale si nevoilor umane. Suntem inspirati pentru realizarea acestui scop de activitatea agricultorului japonez Masanobu Fukuoka, si a omul de stiinta australian Bill Mollison. Cu toate ca acesti oameni au lucrat departe unul de altul, au o perspectiva comuna in abordarile lor privind agricultura durabila. Ambii sublineaza valoarea practica a lucrarilor minime asupra pamantului, a culturilor de pomi si de plante perene, a combinatiilor de graminee si de leguminoase fixatoare de azot, a arborilor si arbustilor. Ei au subliniat importanta mentinerii diversitatii si complexitatii naturale, precum si integrarea plantelor si a animalelor in autosutinerea peisajelor agricole. Credem ca principiile invocate de Fukuoka si Mollison ofera un punct solid pentru a creea o agricultura durabila in fiecare regiune de pe glob.
Masanobu Fukuoka a crescut intr-un sat traditional japonez in care familia sa a lucrat pamantul, mai multe generatii, inca din secolul al VII-lea. El a studiat bolile plantelor, de la varsta de 25 si a ajuns la concluzia, in urma unor experimente, ca multe dintre problemele sociale si de mediu sunt cauzate de catre oamenii care traiesc in afara contactului cu natura. El sa intors acasa la ferma tatalui sau si timp de 40 de ani, a demonstrat soliditatea ideilor sale, pe care le-a aplicat in agricultura naturala. Masanobu Fukuoka a intervenit cat mai putin posibil, in procesele naturale din agricultura. El a aplicat autoinmultirea naturala a plantelor prin scuturarea semintelor. Nu foloseste deloc plugul pentru aratul solului si mentine terenul imbogatit in azot printr-un covor de trifoi alb. In loc de a prelucra sol sau de a folosi erbicide pentru a controla buruienile, Fukuoka utilizeaza trifoiul, mulciul de paie de orez si orz, precum si o rotatie atenta a culturilor pentru a descuraja imultirea buruienilor. El explica in “One Straw Revolution",ca nu e nevoie de plug, de a face un compost pregatit si de a aplica ingrasaminte chimice sau pesticide. Agricultura lui Fukuoka este mult mai simpla si a avut nevoie de 30 de ani pentru a realiza aceasta simplitate.
Sensul mai larg al agriculturii naturale, realizata de Fukuoka, este de a invata sa respecte si sa accepte ciclurile naturale de plante, animale, ale solului, ale apei si ale climei, atat de strans, incat ele au devenit parte din agricultor, iar agricultorul parte din aceste cicluri. Este greu, pentru agricultor sa vina si sa cunoasca natura doar uitandu-se la ea. Unele forme de interactiune sunt necesare. Prin semanatul si recoltarea semintelor, vom afla indici subtili de la natura din care invatam ca orice gradina si ferma se gaseste strans legata in ciclurile naturale. Prin urmare, este important sa ne plimbam prin gradina, pe campiei sau prin padure in mod regulat, sa urmarim evolutia plantelor si sa aplicam aceste cunostinte pentru infiintarea culturilor viitoare. Desi multe dintre tehnicile realizate de Fukuoka sunt dificile de aplicat in alte colturi ale lumii, munca sa demonstreaza cat de multe lucruri se pot realiza intr-o viata om daca exista perseverenta si efort persistent in observarea naturii. Bill Mollison a dezvoltat conceptul de "permaculture." Sistemul sau, care implica o mare diversitate de plante si specii de animale, subliniaza importanta culturilor pomicole si plantelor perene, care au multe utilizari benefice. Elementele sunt concepute intr-un sistem integrat, care profita de conditiile unice ale fiecarei sole de teren. Acestea sunt aranjate in asa fel incat speciile care necesita cea mai mare atentie si ingrijire sunt pe parcelele cele mai apropiate de locuinta.
Prin proiectarea atenta, energiile care intra in zona, cum ar fi vantul, lumina soarelui, apa, focul si cea a faunei salbatice, sunt incurajate sau analizate astfel incat acestea sa lucreze in beneficiul intregului sistem. Ideea permaculturii este de a proiecta un ecosistem peren, de mare productivitate, care, odata stabilit, va functiona cu un minim efort de intretinere. Sistemele Mollison si Fukuoka sunt ghidate de principiul de a reduce munca inutila cat mai mult posibil.Ideile lui Mollison au generat o mare emotie, dar si unele controverse. Unii oameni se intreaba cum vor interactiona o diversitate atat de mare de specii indigene si exotice, cand sunt plasate impreuna, prima dată. Altii se indoiesc de posibilitatea ca unele specii fixatoare de azot precum trifoiul alb, salcamul si arinul ar putea sa fie compatibile cu principiul minim de intretinere. Cu toate ca sunt bazate pe ani de cercetare si observarea atenta, ideile lui Mollison sunt inca in cea mai mare parte teoretice, si in asteptare ca autoritatiile locale si nationale sa le aplice in mod practic. Situatia este similara cu cea a lui Fukuoka, dar inainte de intoarcerea sa la ferma. Dovada utilitatii conceptului de permacultura va veni odata cu punerea sa in aplicare in fermele si gradinile din intrega lume. Diversele modele de agricultura durabile, care sunt dezvoltate in Pacificul de Nord-Vest si alte parti ale Americii de Nord nu pot fi identice cu modelele lui Fukuoka si Mollison, deoarece tehnicile specifice trebuiesc adaptate la conditiile locale. Mai mult decat gradinarit sau tehnici de agricultura, agricultura naturala si permacultura reprezinta o alta atitudine si un alt mod de viata. Dezvoltarea unei agriculturi durabile, in lume va contribui la restabilirea starii de sanatate a terenurilor si la construirea comunitatilor umane stabile. Va fi nevoie de timp, rabdare, si de lucru impreuna, pentru a impartasi experientele, unii altora, si de a clarifica continuu viziunile noastre, pentru a spera la un viitor abundent.