Agricultura trebuie sa se fixeze numai pe viata insasi, care se gaseste in mica ferma familiara unde munca devine placuta si spirituala.
O viata in agricultura la scara mica poate sa para primitiva, dar intr-o astfel de viata, devine posibila contemplarea, libertatea si implinirea sufleteasca. Pentru marele fermier de azi vacanta s-a scurtat de la trei luni la trei zile, iar zilele de sarbatoare sunt tot mai putine. Fermierul a devenit tot mai ocupat si a pierdut usor bunastarea fizica si sufleteasca, nemaiavand timp sa scrie o poezie, sau sa compuna un cantec. Micul fermier in schimb are timp sa mediteze, sa faca drumetie in natura si sa stea cat mai putin in fata televizorului.
Oamenii nu traiesc dependent de mancare. Ar fi mai bine daca oamenii s-ar opri chiar sa se mai gandeasca la mancare. Ei s-au nascut si traiesc pe pamant ca sa infrunte direct realitatea traiului zilnic. Orice om mananca ca sa traiasca si nu exista nici un motiv sa astepte ca sa moara de foame. Munca unui fermier este de a servi natura si totul va fi bine. Agricultura obisnuia sa fie o lucrare sfanta. Cand fermierul a inceput sa cultive plante pentru a face bani, a uitat adevaratele principii ale agriculturii.
"Nu stiu daca toamna va aduce vant sau ploaie, dar azi eu voi lucra pe camp" - acestea sunt cuvintele unui vechi cantec country, ce exprima adevarul despre agricultura ca mod de viata. Nu conteaza cata recolta se va strange, daca exista sau nu suficienta mancare, pur si simplu fermierul traieste cu bucurie in mijlocul naturii semanand pamantul si ingrijind culturile si animalele.