Semintele vechi traditionale, vechea germoplasma a populatiilor locale romanesti, formate sub influenta selectiei naturale, sunt o mostenire foarte pretioasa, o avutie pe cale de disparitie.
In Romania exista un numar mare de seminte traditionale, stand ca dovada colectia impresionanta inregistrata la Banca de Gene Suceava, iar la Universitatea de Stiinte Agricole din Cluj- Napoca este in constructie o microbanca de gene, dar si mare parte a taranilor batrani care inca le mai folosesc in gradinile lor. Din semintele traditionale se obtin soiuri locale/ traditionale / taranesti. Un soi local este o populatie dinamica a unei plante cultivate, de origine istorica, identitate distincta si lipsita de ameliorarea formala a culturilor, precum si de multe ori genetic diversa, adaptata la nivel local si asociata cu sistemele agricole traditionale. Soiurile locale reprezinta populatii de cultura aflate in echilibru cu mediul lor si care raman relativ stabile pe o perioada lunga de timp. Semintele traditionale au fost folosite si imbunatatite in timpuri in care sistemul alimentar era organizat la scara mica pentru satisfacerea nevoii de hrana la scara mica, deci la nivelul unui lant alimentar scurt. Ameliorarea traditionala s-a facut in conditiile in care nu se foloseau practici care erodeaza solul sau produc emisii de CO2, cum se intampla in agricultura industriala, si nici input-uri chimice (utilizarea pesticidelor in cultivarea varietatilor traditionale conduce la un randament scazut al productiei). Deci, semintele traditionale sunt potrivite pentru a sustine sistemele economice locale (productie si distributie locala), ele fiind destul de perisabile pentru a fi produse la scara agricola mare, fapt care nu reprezinta un dezavantaj, deoarece acestea ar putea sustine comunitatile locale prin ocuparea populatiei si un pret mai bun, si ar putea mentine un mediu mai curat prin scurtarea drumului de la producator la consumator.
Pentru a putea utiliza o samanta in Uniunea Europeana (Directiva 98/95 CEE transpusa in legislatia romaneasca prin L266/2002), trebuie ca varietatea sa fie inscrisa intr-un catalog oficial. Criteriile DUS (Distinctie, Uniformitate si Stabilitate) la varietatile locale, precum si costurile foarte mari de inregistrare si tratamentul chimic obligatoriu, vor declasa semintele taranesti care sunt in mod natural si istoric adaptate agriculturii ecologice. Prin extensie aceste reglementari interzic comercializarea semintelor taranesti/traditionale si a soiurilor asociate. Acestea nu au acces pe piata si nu exista distribuitori de seminte traditionale. Dar, plantele rezultate din semintele traditionale sunt mai putin vulnerabile la schimbarile climatice tocmai datorita variabilitatii genetice si a neomogenitatii care le confera o flexibilitate marita, permitandu-le sa se adapteze mai bine schimbarilor. De asemnea, au si o valoare nutritiva crescuta comparativ cu soiurile ameliorate moderne. Circuitul semintelor traditionale ramane unul informal in cadrul comunitatilor locale, dar si acest circuit este unul vulnerabil din cauza dificultatii de a mentine o continuitate a transmiterii cunostintelor legate de multiplicare, cultivare, procesare etc, detinute de putini membrii ai comunitatii si care de obicei sunt batrani. Imbatranirea populatiei rurale si lipsa dorintei de implicare a noii generatii in agricultura traditionala, in care acestia nu vad o oportunitate economica, reprezinta inca un motiv de ingrijorare. Exista deci, nevoia de a conserva si revitaliza semintele traditionale, care sunt in pericol nu doar din cauza legislatiei nefavorabile ci si a realitatii rurale - imbatranirea populatiei rurale, migrarea populatiei tinere inspre zonele urbane si interesul scazut fata de agricultura, de asemenea si extinderea agriculturii industriale cu agrocombustibili poluanti, soiuri ameliorate moderne si chiar OMG-uri. Importanta semintelor traditionale este de netagaduit. De aceea, Eco Ruralis colecteaza si distribuie seminte traditionale taranilor si gradinarilor din toata tara. In acest fel, contribuim la salvarea si revitalizarea acestui patrimoniu bogat pentru pamantul, hrana si cultura noastra.