In satele transilvanene, mai exista putinii crescatorii de bivoli.
In Romania sunt tot mai putini oameni care ingrijesc bivoli (bubaline), cu toata ca exista conditii pentru cresterea lor. Poate daca ar exista o traditia de fabricare a mozzarellei din lapte de bivol, ar fi mai multe sanse de a incepe o afacere in acest sector agricol. Conditiile geoclimatice specifice cresterii bubalinelor sunt marcate de forme de relief putin inalte, cu soluri slab evoluate, argilo-iluvionale, cu fertilitate naturala scazuta, drenaj slab si foarte slab, cu reactie acida si regim agrohidric defectuos.
Vegetatia naturala din arealul de crestere a bubalinelor este mai putin valoroasa, bogata in specii mezohidrofile si hidrofile in care predomina Nardus stricta sau asociatii de Agrostis tenuis cu Festuca rubra, Agrostis stolonifera, Festuca pratensis, Alopecurus pratensis cu Poa pratensis, in functie de solul de referinta. Multe terenuri nefolosite din intrega tara pot fi cumparate, arendate sau concensionate, pentru a fi transformate in pajisti cultivate, unde vor putea pasuna turmele de bivoli din fermele nou infiintate.
Aurul alb al Romaniei reprezinta de fapt laptele de bivolita, asa cum mozzarella este aurul alb al Italiei „Oro bianco”. Productia de lapte a bivolitelor (bubalinelor) este in jur de 1.700 litri pe lactatie, cu 132 kg grasime pura si un procent de grasime de 7,49%. Laptele de bivolita are o compozitie complexa si se caracterizeaza printr-o pondere ridicata in substanta uscata si grasimi, superioara laptelui produs de catre toate celelalte specii de animale de ferma. De asemenea, are un continut ridicat in vitamine si compusi minerali. Aceasta compozitie confera calitati nutritive precum si calitati tehnologice deosebite laptelui de bivolita.