Piersicele “Pesca di Verona”


IGP „Pesca di Verona” se refera la specia Persica Vulgaris, Mill si este rezervata piersicilor cu pulpa alba si cu pulpa galbena. De asemenea, piersicilor fara puf (numite si nectarine) cu pulpa galbena din cultivarele cu maturare timpurie, medie si tarzie.

 

Atat piersicile, cat si piersicile fara puf, numite si nectarine, au fost dintotdeauna comercializate sub unica denumire „Pesca di Verona”.

 

Soiurile eligibile sunt impartite in functie de tip si de perioada de maturare:

Piersici galbene: Rich May, Crimson Lady, Spring Belle, Royal Gem, Royal Glory, Vistarichn (timpurii); Rich Lady, Rome Star, Zee Lady (medii); Kaweah (tarzie);

Piersici albe: Maria Bianca, Greta (medii); Tendresse, Tardivo Zuliani, Nichelini (tarzii);

Piersici fara puf sau nectarine galbene: Rita Star, Laura, Big Top (timpurii); Venus, Stark Redgold, Sweet Red (medii); Sweet Lady (tarzie)

 

In momentul punerii In consum, „Pesca di Verona” IGP trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici calitative:

  • forma fructelor este rotunda-aplatizata in cazul piersicilor galbene si al piersicilor albe, rotunda- oblonga in cazul nectarinelor galbene;

  • culoarea pielitei piersicilor si nectarinelor de Verona este foarte extinsa si intensa; caracteristica poate fi considerata ca supraculoare, in raport cu culoarea de fond. Mai precis, reprezinta peste 70 % din intreaga suprafata a pielitei in cazul piersicilor galbene, peste 60 % in cazul nectarinelor galbene si peste 30 % in cazul piersicilor albe;

  • pulpa este foarte consistenta, zemoasa, cu un gust caracteristic datorat echilibrului optim intre concentratia de zahar si aciditate datorita activitatii vegetative reduse a plantelor si datorita climei deosebite. Duritatea depaseste 3,70 kg/cm 2 in cazul piersicilor galbene, 4 kg/cm 2 in cazul nectarinelor galbene si 3 kg/cm 2 in cazul piersicilor albe;

  • gustul este dulce, cu un continut de substanta uscata determinat refractometric de minim 9,5 grade Brix pentru cultivarele timpurii, 10,5 grade Brix pentru cultivarele cu maturare medie si 11,0 grade Brix pentru cultivarele tarzii;

  • calitatea gustativa este echilibrata-subacida; cu un indice de maturare, exprimat ca raport intre concentratia de zahar (grade Brix) si aciditate (meq/100 cc) de peste 1,50 pentru soiurile subacide si de peste 0,70 pentru soiurile acide;

  • calibrul minim al fructelor este de 61 mm pentru cultivarele timpurii si de 67 mm pentru cultivarele medii si tarzii. Pot obtine recunoasterea IGP „pesca di Verona” doar piersicile și piersicile fără puf sau nectarinele care aparțin categoriilor „extra” și „I”.

 

Pesca di Verona” IGP este ambalata in tavi sigilate cu folie de plastic sau in coșulete de 1 kg și de 2 kg, sau pe platouri de carton sau lemn sau plastic cu dimensiuni de 30 × 40, 30 × 50 sau 40 × 60.

 

Este comercializata intre 10 iunie si 20 septembrie, cu autocolante individuale pe 100 % din produse sau in ambalaje pe care se aplica sigiliul de garantie in asa fel incat deschiderea ambalajului sa presupuna ruperea sigiliului.

 

Zona de producție pentru „Pesca di Verona” IGP este limitata la provincia Verona si cuprinde, mai exact, intregul teritoriu al comunelor Bussolengo, Buttapietra, Castel d'Azzano, Mozzecane, Pastrengo, Pescantina, Povegliano, S. Giovanni Lupatoto, Sommacampagna, Sona, Valeggio sul Mincio, Villafranca, Castelnuovo del Garda, Lazise, Sant’Ambrogio di Valpolicella, San Martino Buon Albergo, Verona și Zevio.

 

Zona in care este cultivata „Pesca di Verona” este caracterizata de un mediu edafic deosebit de favorabil deoarece este constituit din terenuri de origine fluvioglaciara. Stratul activ al acestor terenuri, bogat in schelet, depasește rareori grosimea de 40 cm si este asezat pe bancuri de prundis si nisip care il dreneaza, optimizandu-l pentru cultivarea piersicilor, care necesita un mediu pedologic poros si aerisit.

 

Toata zona in care este cultivata „Pesca di Verona” se bucura de o clima temperata si placuta in orice anotimp al anului, datorita prezentei lacului Garda, si mai ales in lunile considerate in mod traditional ca fiind cele mai aspre. Temperaturile minime de iarna scad rareori sub –10 °C, reusind totusi sa satisfaca nevoia de frig a diverselor cultivare. In general, se inregistreaza ploi mai ales toamna si primavara, precipitatiile osciland intre 800 si 1 000 mm pe an.

 

Faima piersicilor de Verona are origini stravechi. Inca din epoca romana, Pliniu se referea in operele sale la „pomo della lanuggine” (fructul cu puf) cultivat pe teritoriul veronez. Andrea Mantegna a pictat piersicile in bazilica S. Zeno din Verona (1400).

 

Motoul „Mancati excelentele piersici de Verona” a fost lansat intr-un articol al unui ziar local din 1934, fiind apoi reprodus pe afise, pancarte, postere in toate restaurantele de renume, in institutii publice, in banci, etc. Aceasta denumire era utilizata pentru a desemna atat piersicile, cat si nectarinele.

 

In prezent, „Pesca di Verona” are o reputatie excelenta si este protagonista unor importante concursuri dedicate celui mai bun produs, expozitii pomologice si sarbatori locale traditionale.

 

 

Sursa: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene