Prajitura cilindrica „Salzwedeler Baumkuchen” (IGP)

Prăjitură cilindrică stratificată „Salzwedeler Baumkuchen” (IGP), din Germania, este alcătuită din straturi individuale inegale și prezentând o margine dantelată neregulată.

Una dintre caracteristicile produsului „Salzwedeler Baumkuchen” o constituie dispunerea aluatului copt în straturi succesive, fapt care conferă prăjiturii, la tăiere, aspectul unor „inele de copac”.

 Înălțimea unei „Salzwedeler Baumkuchen” poate fi de cel mult 90 cm, iar diametrul de până la 40 cm. Pe dinăuntru, de-a lungul axei longitudinale, produsul „Salzwedeler Baumkuchen” este gol, diametrul cavității putând ajunge la 20 cm. Greutatea unei prăjituri variază între 2 și 5 kg.

 În general, „Salzwedeler Baumkuchen” nu se servește ca o bucată întreagă, ci tăiată în inele individuale, a căror înălțime se situează de obicei între 5 și 50 cm, iar greutatea între 200 și 4 000 g. Cel mai adesea, greutatea variază între 300 și 500 g. Există, de asemenea, și așa-numitele „Baumkuchenspitzen”, adică mici bucăți trapezoidale cu latura cea mai lungă de aproximativ 4 cm și grosimea de 1 cm.

 În funcție de tipul de glazură folosit, există următoarele tipuri de astfel de prăjitură:

Salzwedeler Baumkuchen” cu glazură fondantă;

Salzwedeler Baumkuchen” cu glazură din ciocolată neagră;

Salzwedeler Baumkuchen” cu glazură din ciocolată albă;

Salzwedeler Baumkuchen” cu glazură din ciocolată cu lapte și

Baumkuchenspitzen” acoperite cu ciocolată (neagră, albă sau cu lapte).

 În 1807, cofetarul Johann Andreas Schernikow a scris o rețetă pentru prăjitura „Baumkuchen”. Tehnica de obținere și compoziția descrise de acesta stau și astăzi la baza procesului de fabricare a acestei prăjituri de către cea mai veche fabrică de „Salzwedeler Baumkuchen”. În jurul anului 1812, Schernikow a primit titlul de cetățean de onoare al orașului Salzwedel.

 Conform unor documente datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea, în Salzwedel se fabrica o prăjitură cilindrică, sub forma unui trunchi de copac. Anul 1843 marchează prima mențiune oficială a produsului „Salzwedeler Baumkuchen”.

 Industrializarea accelerată din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea a dus la creșterea numărului celor care făceau parte din clasa mijlocie bogată și care își permiteau să cumpere delicatese culinare provenind din alte regiuni. În Salzwedel, un grup de brutari și cofetari întreprinzători au profitat de ocazie și, beneficiind de experiența locală în fabricarea „Salzwedeler Baumkuchen”, au început să producă acest tip de prăjitură cu intenția să o exporte către regiuni mai îndepărtate (Berlin, Hanovra, regiuni ale Germaniei centrale și chiar Viena și Sankt Petersburg). Astfel a început fabricarea în cantități semnificative a prăjiturii „Salzwedeler Baumkuchen”, faima sa răspândindu-se în întreaga Germanie și dincolo de teritoriul acesteia. Chiar dacă nu există informații concludente în acest sens, un lucru este sigur – niciun alt oraș din Germania nu ar fi putut produce o cantitate atât de mare din această prăjitură în perioada care a marcat sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul Primului Război Mondial, precum și în perioada interbelică. Majoritatea producției era destinată exportului, între 80 și 90 % din cantitatea produsă fiind livrată către alte regiuni.

 Încă de pe atunci, consumatorii considerau „Salzwedeler Baumkuchen” ca fiind un produs deosebit, care nu putea proveni decât din orașul Salzwedel și care era foarte diferit de prăjiturile sub formă de trunchi de copac fabricate în alte regiuni, datorită caracteristicilor sale specifice rezultate în urma metodei speciale de fabricare și a folosirii unei anumite compoziții.

 După pauzele de producție generate de cele două războaie mondiale, fabricarea prăjiturii „Salzwedeler Baumkuchen” a fost reluată treptat în perioada ulterioară celui de Al Doilea Război Mondial. Experiența producătorilor și lunga tradiție a orașului Salzwedel în fabricarea acestui produs au făcut ca „Salzwedeler Baumkuchen” să își recâștige faima, în pofida exproprierii din 1958 a celui mai important producător în domeniu. Cu excepția crizei ingredientelor, care a condus la necesitatea de a înlocui o parte din unt cu margarină, compoziția și metoda de producție nu s-au schimbat în niciun fel. La fel ca în perioada precedentă, producția de „Salzwedeler Baumkuchen” era în mare parte destinată exportului. Sub denumirea de „Salzwedeler Baumkuchen”, zeci de mii de asemenea prăjituri au luat calea exportului, în special în țările vestice.