Tara Secuiasca



O parte a Transilvaniei este foarte putin descoperita de turistii romani, desi varietatea si bogatia turistica sint inestimabile. Este vorba de Tara Secuiasca (Szekelyfold).

 

 

Desi originea secuilor pe paminturi ardelenesti stirneste discutii aprinse si controversate, exista certitudinea instalarii lor pe granita estica a Transilvaniei din motive defensive, la fel cum s-a intimplat si cu venirea sasilor putin mai tirziu.

 

Catolici, unitarieni sau reformati, acestia si-au construit biserici impozante, marete, dar simple in interior, unele dintre ele pastrind inca superbe fresce interioare (la Darjiu, Mugeni), sau au construit in jurul lor, de aceasta data ca o influenta mai tirzie, saseasca, un mic zid defensiv, insa nu la fel de elaborat ca la cetatile fortificate ale acestora.

 


Mindria secuilor e afisata inca de la intrare, constind in poarta de lemn sculptata si frumos impodobita. Atit sculptura, cit si intregul ansamblu nu pot fi comparate cu portile maramuresene, caci ambele au o distinctie aparte si un stil diferit. Simbolul principal sculptat pe poarta este laleaua careia i se adauga alte motive florale sau geometrice. La infrumusetarea lor contribuie si coloristica, caci unele dintre ele sint pictate in culori vii, ce atrag privirile celor ce le viziteaza satele. Multe astfel de porti pictate se gasesc in Satul Nou, Zetea si, in special, in jurul Odorheiului Secuiesc, localitate ce adaposteste, de altfel, Muzeul Portilor Secuiesti. Casele sint solide, bine intretinute, iar secuii, oameni primitori si intreprinzatori, au simtit imediat beneficiile turismului si nu se sfiesc sa faca o afacere din asta.

 


Plimbari cu caruta, dansuri traditionale, bucatarie secuiasca rafinata, deserturi imbietoare sint doar citeva dintre atractiile pe care localnicii le pun la dispozitia turistilor, facind ca acestia sa revina cu drag pe aceste meleaguri.





Cautare