Branza Queso de Flor de Guía (DOP)


Aceste branzeturi au un caracter sezonier foarte pronuntat si sunt strans legate de sistemul traditional de productie (o perioadă de lactatie care dureaza din ianuarie pana in iulie), in timpul careia pot fi folosite pasunile din zona delimitate.

 

Denumirea de origine protejataQueso de Flor de Guía”/„Queso de Media Flor de Guía”/„Queso de Guía” se aplica branzeturilor grase sau semigrase, preparate in principal din lapte de oaie din rasa locala din Insulele Canare.

 

Principala caracteristica a acestui tip de brznza consta in modul in care se efectueaza coagularea laptelui, si anume utilizand numai coagul vegetal obtinut din capitule uscate de cardon (Cynara cardunculus), soiurile Ferocissima si Cynara scolymus.

 

Caracteristicile fizice si organoleptice ale acestor branzeturi:

Forma: cilindrica.

Inaltime: intre 4 si 6 cm.

Diametru: intre 15 si 30 cm.

Greutate: intre 0,5 si 5 kg.

Crusta: la branzeturile supuse unei maturari de scurta durata, crusta este destul de fina, elastica si moale, de culoare alb-ivoriu stins si cu forma asemanatoare unei turte. La branzeturile supuse unei maturari mai lungi, crusta este mai tare, bine definita si de culoare maro inchis.

Pasta: branzeturile semimaturate au o pasta de culoare crem, de consistenta foarte moale, densa in sectiune, cu textura foarte cremoasa si gust acru amar foarte aromatic, in timp ce branzeturile maturate au o pasta de culoare galbena cafenie si de consistenta tare, care degaja un miros agreabil cand este taiata si are un gust amar cu senzatie de picant.

Miros: intensitate medie, lactic, vegetal (cardon si fructe seci).

Arome: intensitate medie inalta, aceleasi elemente de identificare ca in cazul mirosului.

Gusturi elementare: amar, sarat si acru.

 

Aria de productie a laptelui pentru branzeturile care beneficiază de denumirea de origine protejata coincide cu aria in care acestea se prepara si se matureaza si cuprinde trei localitati din regiunea de nord vest a insulei Gran Canaria, aflate la o altitudine de peste 1 500 m

 

Turmele de animale din rase locale existau in aceste localitati inca dinainte de 1526. Istoricii care relateaza despre traditia fabricarii branzeturilor in localitatile respective atesta traiul traditional al populatiei alaturi de aceste animale, care reprezentau un mijloc de subzistenta si de comert.

 

In rezumat, caracteristicile care diferentiaza branzeturile beneficiind de denumirea de origine protejata sunt strans legate de aria geografica de productie aflata sub influenta simultana a mai multor factori unici precum:

·         rasele indigene: rasa de bovine si rasa de ovine din Insulele Canare si oricare din rasele de caprine din Insulele Canare (Majorera, Palmera sau Tinerfeña), care sunt rase pure autohtone recunoscute de legislatie si de la care provine laptele necesar fabricarii branzeturilor;

·         vegetatie bogata si variata cu specii endemice si pasuni de calitate inalta;

·         importanta traditie pastorala care dateaza din secolul al XV-lea, continuata de locuitorii care au pastrat aceasta activitate ca unul din principalele mijloace de subzistenta si au perpetuat pana in prezent traditia fabricarii branzeturilor;

·         localizare geografica bine definita, respectiv in regiunea mentionata, a carei topografie favorizeaza o mare varietate de microclimate, permitand pasunatul animalelor pe parcursul intregului an;

·         un peisaj specific, constand din pasuni intinse si asezari rurale legate de aceasta activitate economica;

·         un sistem agricol care demonstreaza ca obtinerea acestui produs este strans legata de teritoriu, de clima si de integrarea producatorilor in mediul natural. Chiar cand animalele se afla in staule, hrana acestora se compune din iarba si furajele pe care le produce si le recolteaza crescatorul in aria delimitata.

 

 

Sursa: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

 

 

 

 

 

 



Cautare