Mierea de munte „MIELE DELLE DOLOMITI BELLUNESI” (DOP)


Mierea de munte „Miele delle Dolomiti Bellunesi” se obtine din nectarul florilor de pe teritoriul montan al provinciei Belluno, Italia, din ecotipul local „Apis mellifera”, prin incrucisarea dintre Ligustica si Carnica.

 

Se disting urmatoarele tipuri de „Miele delle Dolomiti Bellunesi”: „Millefiori” (poliflora), „di Acacia” (de salcam), „di Tiglio” (de tei), „di Castagno” (de castan), „di Rododendro” (de rododendron) si „di Tarassaco” (de papadie).

Caracteristicile organoleptice depind de originea florala si sunt diferite in functie de fiecare tip de miere:

Millefiori sau Multiflora (poliflora): culoare de la galben deschis la chihlimbariu, gust dulceag, catifelat cu pronuntata tendinta de cristalizare.

Acacia sau Robinia (salcam): culoare deschisa, chihlimbarie, transparenta, gust delicat si foarte dulce, cu parfum care aminteste florile de salcam, tipic lichida.

Tiglio (tei): culoare variabila de la galben la verzui, gust cu un usor gust rezidual amarui, miros proaspat, balsamic, aspect cleios cu cristalizare intarziata.

Castagno (castan): culoare maron inchis, gust putin dulce, amarui, taninos, miros puternic si aromat, predominant lichida.

Rododendro (rododendron): de la aproape incolora la alba sau bej deschis dupa cristalizare, gust delicat, miros vegetal si fructat, aspect lichid si apoi cleios cu granulatie fina.

Tarassaco (papadie): miere cu reflexe galbene, putin sau normal dulce, de obicei acida, usor amaruie, astringenta.

De mare importanta, in cadrul florei cu tulpina inalta, sunt padurile de zada, fag, pin de padure si brad rosu care caracterizeaza zona. La poalele peretilor stâncosi se intind paduri dese de conifere si de foioase si pajisti alpine, bogate in flora, cu numeroase specii endemice intre care rododendron, cardon, flori-de-colt si alte plante de munte. In vai, flora vasculara a provinciei Belluno acopera o varietate considerabila de peste 1 400 de entitati, iar printre acestea nu putine sunt acelea care merita sa fie amintite deoarece sunt endemice, rare, sau de mare valoare fitogeografica. Flora erbacee mixta si cea lemnoasa sunt bogate in specii considerate printre cele mai bune din punct de vedere apicol si al polenizarii, cum ar fi salcamul, rododendronul, papadia, teiul, iarba neagra, trifoiul, precum si o lista lunga de specii care se regasesc in mierea poliflora. De asemenea, este foarte importanta prezenta florei cu nectar, tipica zonei de munte, cum ar fi castanul (Castanea Sativa) si cardonul (Cardus s.p.), deoarece nectarul reprezinta hrana necesara pentru desfasurarea ciclului biologic al albinelor. Lucrarile de licenta si cercetare au demonstrat ca productia de nectar este mai ridicata la plantele cultivate la munte fata de cele care cresc la campie.  

Activitatea apicola a fost dintotdeauna raspandita in muntii din provincia Belluno, chiar din timpuri foarte indepartate cand, cu ajutorul stupilor rudimentari („bugni”), strangerea mierii necesita multa pricepere din partea producatorilor pentru a evita distrugerea unor colonii intregi de albine. Chiar si in timpurile cele mai dificile, apicultura a fost intotdeauna o activitate foarte practicata in aceste teritorii prin utilizarea unor simpli stupi taranesti.

Introducerea inovatoare a stupilor „Dadant Blatt” a facilitat producerea mierii, dar si astazi in muntii din provincia Belluno, activitatea apicola este condusa in mod artizanal si impune producatorilor capacitati specifice in ceea ce priveste pozitionarea si gestionarea stupilor, metoda de strangere a mierii, alegerea perioadei care permite diferentierea mierii pe diverse specii florale, precum si in ceea ce priveste tehnicile de conservare.  

Astazi, cea mai mare parte dintre apicultori opereaza in Vaile Belluno si Feltrina, iar alaturi de acestia se afla numerosi producatori de mare altitudine care produc o miere deosebit de apreciata, si anume mierea de rododendron.

Cresterea albinelor, dintotdeauna raspandita in provincia Belluno, in afara de a rotunji veniturile locuitorilor, a reprezentat de-a lungul secolelor o rezerva de energie utilizata ca hrana in lunile de izolare din timpul iernii, iar in bucatarie ca indulcitor pentru prepararea diferitelor retete traditionale locale.

Mierea provenind din muntii provinciei Belluno este comercializata cu acest nume pe eticheta de peste 35 de ani, fiind prezenta cu aceeasi denumire inca din anii ’80 la numeroase targuri si expozitii agricole locale de la munte, asa cum este atestat de numeroase diplome, fotografii ale producatorilor la diferite intalniri apicole si articole din anii ’80. Fotografii din aceeasi perioada atesta renumele denumirii „Miele delle Dolomiti Bellunesi” in diverse marci si etichete.  

Dintotdeauna, produsul „Miele delle Dolomiti Bellunesi” a fost utilizat si in multe retete tipice, ca ingredient pentru prajituri si pentru painea caracteristica din Cadore si din Ampezzo, precum si la prepararea lichiorului tipic din miere, sau consumat impreuna cu tipurile de branza locala.

Produsul, este astazi foarte cautat de consumatori, in special de turisti, care recunoscand particularitatile care il caracterizeaza, il cumpara in perioadele de vacante pentru a-l consuma pe tot parcursul anului, raspandindu-l in toate regiunile italiene.

 

Sursa: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene



Cautare