Romania are una dintre cele mai mari densitati de zone cu inalta valoare naturala, necontaminate si produse traditionale de exceptie.

Zonele cu inalta valoare naturala, reprezinta cat Elvetia intreaga si o buna parte din Italia. Ce avem noi aici, nu mai exista demult in tarile din vestul Europei, care tin cu dintii, apara, promoveaza si se mandresc cu ce mai au. Noi de ce dormim? Avem produse extraordinare, Slow Food de calitate, tehnici de conservare in saramura si fum specifice, avem ceapa, branza, palinca, silvoita de prune si miere. Avem taranii care trebuie ajutati sa supravietuiasca, sa inteleaga ca trebuie sa fie mandri de ceea ce fac. E mostenirea noastra, e patrimoniul de care trebuie sa avem grija. Produsele si producatorii nostrii sa se afle primii pe lista celor de care ne preocupam. Abia apoi ca prioritate ar trebui sa vina zonele si dupa aceea infrastructura. Orice se construieste de jos in sus. Sa nu mai dam vina pe politica si politicieni, si sa nu asteptam fonduri europene. Trebuie sa construim de jos in sus. Trebuie sa fim mandri!

Probeleme nu sunt zonele rurale din Romania, ci lipsa de valoare si respect pe care le au comunitatile noastre pentru ceea ce detinem sau am mostenit. Vorbim de produse? Le avem, le avem cu siguranta. Avem oamenii care le fac de sute de ani. Dar daca noi, romanii, nu credem in ele, nu le promovam, nu le cumparam, nu suntem mandri cu ele, totul e in zadar. In Romania, multe produse romanesti cu care ne-am putea mandri, nu mai apartin romanilor. Trebuie sa ne dedicam taranilor si produselor acestora! Ne plimbam prin marile orase din Romania si nu gasim piete cu specific romanesc. Mergem prin restaurante, si nu ne regasim cu mancarurile noastre!

Lucrurile, si in special mancarea, nu mai au valoare. Nu doar in tara noastra, in intreaga lume. Conteaza doar pretul! Dar exista o diferenta capitala intre valoare si pret. Nimeni nu se mai concentreaza asupra valorii. Dincolo de ceapa sau un borcan de miere care costa o anumita suma, este vorba de teritorii, de mediu, de oameni, de „savoire faire”, de patrimoniu pastrat si transmis de-a lungul a foarte multe generatii. Asta e valoarea! Avem valoare si nu o valorificam! Doar asa ii vom convinge pe tarani sa ramana acolo unde sunt, sa faca ce stiu ei mai bine. Trebuie sustinuti, promovati. Trebuie sa reinvatam sa mancam romaneste, sa fim mandri de fiecare produs corect pe care il avem. Sa se faca educatie in scoli, la nivel guvernamental, la nivel de societate civila. Trebuie sa reconstituim acest tesut care face parte din noi! Vom putea fi mai Slow Food decat multi, dar nu ne pasa. Altii se lupta pentru asta pana la sange.

Nota:

Acestea sunt idei retinute din discursul rostit de Carlo Petrini presedintele Slow Food International, in cadrul conferintei „High Natural Value: un raspuns la marile provocari ale comunitatilor si peisajelor rurale romanesti”, care a avut loc in ziua de 15 martie 2015, la Bucuresti.