Anul Nou este marcat, in comunitatea romaneasca, de jocurile mimice cu masti de animale, de tip turca, brezaie, capra, malanca, strutul, etc.

Recuzita centrala a acestui tip de joc este capul de animal cu cioc clampanitor, facut din lemn si jucat de un flacau. Intre capra, turca si brezaie exista foarte multe asemanari. Uneori, ele se identifica. Difera numai denumirea, in functie de zona in care se practica. Denumirea de capra este specifica zonei Moldovei. Caprele din Moldova, cu bot de lemn clampanitor, au specifice coarnele mai mici si mai putin impodobite decat in restul tarii. Ele sunt acoperite cu covoare sau macaturi si uneori poarta pe spinare o fasie cu clopotei. Caprele danseaza impreuna cu ursul dansuri grotesti. Celelalte personaje mascate care le insotesc prezinta adesea scene comice, cu aluzie la comunitate, sau la evenimente actuale Chiar si pe vremea comunismului, se facea aluzie la regim si la conditiile de trai. In mod traditional, capra joaca in mijloc, fiind inconjurata de celelalte masti, dupa cantarea la fluier, sau la strigaturile flacailor care au sarcina de a o juca.

In zona Transilvaniei, capra poarta denumirea de turca. In zona Hunedoarei turca se numeste si cerb sau cerbut. Capul turcii are specifice doua coarne inalte, impodobite cu beteala, panglici si clopotei. Uneori este impodobita cu fasii lungi si multicolore de panza sau, mai nou, de hartie colorata. Se spune ca turca era jucata de oamenii insurati. Flacaii se temeau sa o joace, caci se credea ca pentru sase saptamani se departeaza de ei ingerul cel bun si sunt lasati in voia celui rau. In ziua de Anul Nou, turca "moare". Este "impuscata" de un fecior, "inmormantata" de "popa" si bocita de "preoteasa". Fireste, toti, feciori sunt mascati. Apoi este "inmormantata"; masca se asaza cu capul in jos, pana ce se termina "pomana" (ospatarea feciorilor de catre fete). Apoi feciorii impart turca, fiecare luand bucata pe care a dat-o cand a fost facuta. Repertoriul turcii era foarte vast. Continea si cate 15-20 de cantece, necesitand repetitii indelungate. La aceste repetitii participau si copiii, pentru a putea prelua obiceiul, in viitor.

In zona Munteniei, capra poarta denumirea de brezaie. Jumatate om si jumatate dobitoc, pare a fi "o fiinta razletita din stravechile coruri bahice" si cea dintai masca a teatrului popular romanesc. Insotita de mos, baba si alte personaje mascate, prezinta diferite scene comice. In zona Muscelului, are cap de lup, barza, vulpe, caine, cocos sau vultur. Glumeste, canta, ii inveseleste pe batrani, ii sperie pe copii, da ghes tinerilor.

In Bucovina, capra se numeste malanca, inchipuind o pereche de batrani. Casele gospodarilor trebuie sa fie curate, caci pe celelalte le murdareste "mosneagul" cu funingine. Oricum ar fi ea numita, reprezinta tot un fel de capra. Cu capra se umbla de la Craciun pana la Boboteaza. Mai demult umbla o ceata, formata din 15-20 de feciori. Acum umbla si cate 2-3 barbati, chiar si casatoriti.

Un alt obicei atestat in judetul Constanta este si cel al mersului cu Strutul. Strutul este facut dintr-un lemn de brad, pentru ca se modeleaza mai usor la tamplarie. Din lemnul acesta este facut capul unui strut cu cioc, gatul lung si corpul impodobit. Gatul acesta se aduna sau se intinde. Colindul incepe asa: Foaie verde de trei brazi, / Eu sunt vanator viteaz, / Dimineata m-am sculat, / Si-am plecat dupa vanat. / Ajunsei la un parau / Si deodata ce vazui / Strutu’ asta-mpodobit, / Strutu’ asta-mpodobit. / Pusei pusca, trasei foc / Si-l opri din zbor in loc.