La inceput de an bisericesc, pe 8 septembrie, sarbatorim Nasterea Maicii Domnului, unindu-ne glasurile in cantari de lauda pentru pururea fecioara Maria.

Sfintii Parinti, cei ce au alcatuit Sinaxarul, au randuit ca anului bisericesc sa inceapa cu Nasterea Maicii Domnului, semn ca vremurile s-au plinit, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa se intrupeze, sa sa mantuiasca firea omeneasca din stricaciunea pacatului si din robia mortii.

In credinta populara, sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului reprezinta hotarul astronomic dintre vara si toamna, momentul in care se da startul lucrurilor agricole de toamna si momentul in care noul anotimp incepe sa isi intre in drepturi. Pe 8 septembrie, este traditia ca barbatii sa nu mestereasca si sa nu fac treaba in gospodarie, iar femeilor le este interzis cusutul si spalatul rufelor.

 

Fecioara Maria s-a nascut intr-o familie de crestini, Ioachim si Ana. Acestia, desi inaintati in varsta, s-au rugat cu tarie pentru a avea un prunc. Traditia spune ca Ingerul Gavriil i-a vestit ca ruga lor a fost ascultata si ca Dumnezeu le va da cel mai de pret dar, un prunc, ales al Domnului, pe care au botezat-o Maria.

Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea in biserica (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) si Adormirea Maicii Domnului (15 august) sunt cele patru mari sarbatori crestine inchinate Sfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu.