Sarbatoarea cireselor - Ciresoaia, judetul Bistrita Nasaud



Sarbatoarea cireselor de la Ciresoaia, judetul Bistrita-Nasaud, a avut anul acesta peste 65 de soiuri de cires.

 

De gustul fructelor s-au bucurat sute de oameni, care au platit bilete de intrare si au putut manca cirese pe saturate. Cele peste 400 de familii din Ciresoaia se ocupa de pomicultura, peste 600 ha de livezi, majoritatea cu cireşi, vişini.

 

 Sarbatoarea aceasta o tinem de peste o suta de ani si nu am intrerupt-o decat atunci cand ne-a pedepsit Dumnezeu si nu am avut fructe deloc”, a declarat Balla Tamas, unul dintre organizatorii evenimentului din 28 iunie 2009.

 

Producatorii din Ciresoaia se declara totusi multumiti de volumul productiei, cam 24-25 tone/ha. Intr-un sezon bun sunt vandute peste 1000 de tone/an. Productia este incarcata in Tir-uri si pleaca la export in Italia, Rusia, Finlanda, sau Moldova.Sunt persoane care castiga si 50 0000 lei intr-o luna.

 

Cele mai bune soiuri cultivate la Ciresoaia sunt Buzgo sau Oron. Ele sunt foarte dulci si de dimenisuni mari. Ciresii sunt altoiti pe portaltoi salbatici si rezista pana la 100 de ani. Pe an, pe langa curatare, care se face in luna august, mai e nevoie cam de sapte tratamente cu solutii speciale, aduse de obicei din Ungaria.

 

Traditia spune ca pe la anul 1800, in satul care pe atunci se numea Dicea ar fi slujit un preot care nu voia sa cunune cuplurile decat daca plantau 100 de ciresi.

 

O alta legenda transmisa printre localnici, spune ca, de mult, in vremuri vechi, departe, se intindea o tara a colinelor pe care locuitorii ei cultivau cu multă dragoste si pricepere tot felul de pomi. Acolo vietuia izolata o femeie ursuza, pe nume Ciresoaia. Ea isi ducea traiul intr-un varf de colina, iar in curte avea un singur pom, unul inalt, cu coroana ramificata, ce rodea niste poame fara seaman pe lume. Oamenii le spuneau "fructele Ciresoaiei". Cand aceasta a cazut bolnava la pat, o fata sarmana, dar milostiva, din sat ii lasa apă si paine la usa in fiecare zi. Vazand acestea, Ciresoaia i-a împartasit secretul pomului: sa aleaga fructele cu coditele unite perechi si sa le puna la urechile fratiorilor ei ca niste cercei, sa manance restul cireselor, dupa care sa sape o groapa in fata casei lor, in care sa puna toti samburii. Si astfel ciresul a devenit faimos, raspandindu-se in lumea larga. Iar mai apoi, luna iunie, cea in care se coc ciresele, a primit numele Ciresar.






Cautare