Fainarea graului

Fainarea graului  (Blumeria (Erysiphe) graminis f.sp. tritici)

Simptome. In toamna pe frunze apar pete albe, pasloase, de marimi variabile, ce pot fi semnalate pe ambele feţe ale limbului. In primvara, atacul se extinde, petele albe putand fi semnalate pe frunzele din etajele superioare, pe tecile frunzelor, pe paie si chiar pe spice. Sub pasla alba-miceliana, ţesuturile frunzelor se ingalbenesc apoi devin brune. Petele albe capata in scurt timp un aspect prafos, fainos, apoi devin de culoare cenusie.

Transmitere-raspandire. In cursul perioadei de vegetatie ciuperca se raspandeste prin intermediul sporilor de tip Oidium ce germinează la temperaturi de 3-31oC, cu optimum de 14-17oC si in conditii de umiditate 95 %, la suprafata organelor. In timpul iernii ciuperca rezista in frunza ca parazit pana in primavara cand, vor aparea noi generatii de spori. Gradul de atac produs de aceasta ciuperca este influentat de o serie de factori agrotehnici, de specializarea agentului patogen si de rezistenţa soiurilor. Epocile timpurii de semanat, cantitatile mari de ingrasaminte pe bază de azot, dublate de o desime mare a plantelor si buruienilor, creeaza conditii de maxima favorabilitate pentru evoluţia agentului patogen.

Prevenire şi combatere. In cadrul luptei integrate pentru a preveni cultura graului de atacul acestei ciuperci se impune dezmiristirea sau aratura adanca pentru a distruge resturile vegetale ce au fructificaţii de rezistenta si pentru a evita aparitia samulastrei. Se vor cultiva numai soiuri rezistente si in cazul in care PED - pragul economic de daunare (25 pete pe ultimele 3 frunze) este depasit, se vor recomanda tratamente foliare.

 

 


Cautare