COPPA DI PARMA


La momentul comercializarii, sunca „Coppa di Parma” (IGP) Italia, are forma cilindrica, deloc turtita.

Dimensiunile variaza intre 25 si 40 cm, iar greutatea trebuie sa fie de minimum 1,3 kg. La taiere, felia nu trebuie sa prezinte bucati de grasime moale sau de culoare galbena, care indica o maturare necorespunzatoare, si nici mucegaiuri in interior. In plus, „Coppa di Parma” IGP prezinta: gust tipic al unui produs din carne, cu suficienta degradare proteolitica in partea slaba si lipolitica in partea grasa, datorata unei maturari corespunzatoare; nu prezinta gusturi straine, de acid fenic, faina de peste sau altele; intensitatea gustului este optima. Mirosul si parfumul sunt cele caracteristice aromei produsului si pot fi evidentiate prin inteparea cu os de cal in partile grase, nu in cele slabe, aproape de vena principala. Consistenta la atingere si la taiere este medie. Membrana, neunsuroasa si fara patina la suprafata, se desprinde usor. Partile interne si cele externe sunt omogene, aratand ca au avut loc o deshidratare si o maturare treptate. Culoarea feliei este uniforma, fara pete, rosie in partea slaba si usor rozie in partea grasa.

Ingredientele utilizate pentru prepararea produsului „Coppa di Parma” sunt: sarea (2,6-3,5 %), aromele naturale si/sau piperul si/sau, eventual, alte condimente. In plus, se pot folosi vinul, dextroza si/sau fructoza si/sau zaharoza, in functie de dispozitiile legale, culturile starter, in conformitate cu bunele practici, nitritul de sodiu/potasiu, nitratul de sodiu/potasiu, acidul ascorbic si sarea acestuia, in conformitate cu dispozitiile legale. Pentru prepararea produsului „Coppa di Parma”, este fundamentala utilizarea traditionala a carnurilor obtinute din porcii grei italieni tipici. Acesti porci tipici din Italia de centru-nord au o anumita structura genetica si sunt crescuti timp de cel putin 9 luni in conditii deosebite, care le permit sa ajunga la greutati considerabile si sa aiba carnuri cu un continut bogat de grasime intramusculara si niveluri ridicate de enzime, mai ales catepsine, care sunt fundamentale pentru maturarea produsului „Coppa di Parma”.

 

Bucatile de carne utilizate pentru productia de „Coppa di Parma” IGP provin din portiunea musculara a gatului, care adera la vertebrele cervicale si la o parte din vertebrele din zona toracica (masa musculara din adancitura formata de apofizele spinoase, corpurile vertebrale si apofizele transversale). Coppa di Parma IGP se distinge de celelalte produse din aceeasi categorie comerciala datorita gustului tipic, cu o intensitate optima, consistentei medii, caracterului omogen si slab, precum si datorita culorii uniforme, rosie in partea slaba si rozie in partea grasa. „Coppa di Parma” se diferentiaza de alte mezeluri de acest tip produse in zone limitrofe si prin alte caracteristici: felia este moale, iar condimentele utilizate pentru aromatizare nu ies in evidenta. Aceste calitati se datoreaza perioadei scurte de maturare si lipsei unor reglementari detaliate privind utilizarea condimentelor, astfel incat „Coppa di Parma” isi poate pastra gustul si aroma tipice carnii de porc, precum si consistenta moale a feliei.

Reputatia produsului „Coppa di Parma” IGP este demonstrata de numeroase documente care il mentioneaza si fac referire la acesta. Deja de la sfarsitul secolului al XVII-lea se gasesc referiri la „Coppa di Parma”, ca bondiola (carnat) sau salame investito, adica mezel. La inceputul secolului al XVIII-lea, „Coppa di Parma” este mentionata in jurnalele de calatorie ca produs tipic al locului. Intr-un inventar redactat in 1723, se mentioneaza ca doar cine detine un anumit numar de salamuri si bondiole poate deveni membru al corporatiei carmangiilor (lardaroli). O evaluare a oficialitatilor corporatiei carmangiilor (1750) si un decret local din 21 aprilie 1764 fac, de asemenea, referire la „Coppa di Parma”. Din aceeasi perioada dateaza contractele inregistrate de administratorii Casei Regale pentru aprovizionarea cu alimente a bucatariilor regale. Exista informatii certe privind cantitatile de „Coppa di Parma” si bondiola consumate la curtea ducelui Don Ferdinando Borbone. Incepand cu secolul al XIX-lea exista informatii privind cantitatile de „Coppa di Parma” vandute in pietele din zona, iar in 1940 din provincia Parma au fost exportate aproximativ 200 de coppe.

Coppa di Parma este unul dintre mezelurile cele mai raspandite in aria geografica delimitata si se afla intotdeauna pe listele cu produse propuse clientilor de principalele intreprinderi producatoare de mezeluri din aria geografica in cauza. Producatorii preparatului „Coppa di Parma” au obiceiul de a indica, in reclamele lor, printre caracteristicile distinctive, faptul că feliile de „Coppa di Parma” sunt moi când sunt taiate, nefiind niciodată uscate, ceea ce demonstreaza ca sunt respectate perioadele scurte de maturare, iar aroma tipica a produsului este garantata. Consistenta moale a preparatului „Coppa di Parma” face ca acesta sa poata fi utilizat ca ingredient in tarte sarate si pizze umplute, dupa cum reiese din cateva retete in care se fac referiri explicite si evidentiate la aceasta denumire. Mai mult, este deosebit de importanta prezenta produsului „Coppa di Parma” la standurile producatorilor la principalele targuri agroalimentare ale zonei.

 

 


Cautare