Nocciola Romana este un produs DOP, din clasa fructe, obtinut in Italia.
„Nocciola Romana” este fructul alunului comun Corylus avellana. Varietatile "Tonda Gentile Romana” si „Nocchione” trebuie sa reprezinte cel putin 90 % din selectia exploatatiei, iar varietatile „Tonda di Giffoni” si „Barrettona” sunt permise in proportie de maximum 10 %. Aria in care se produce Nocciola Romana se caracterizeaza prin conditii de sol si de clima foarte favorabile culturii alunilor, intrucat solul muntilor Cimini si Sabatini este constituit din formatiuni vulcanice, cu tuf vulcanic bogat in substante esentiale si format din lava nedezvoltata de leucit, cu depuneri clastice eterogene. Solul este profund si usor, cu un continut scazut de calciu si fosfor, dar bogat in potasiu si microelemente; reacția este, de obicei, acida si/sau slab acida. In ceea ce priveste conditiile climaterice, temperaturile au valori medii minime cuprinse intre 4 si 6 °C si valori medii maxime intre 22 si 23 °C, cu precipitatii anuale de 900 - 1200 mm. Clima de iarna mai blanda este deosebit de importanta pentru alun, care trece, in lunile ianuarie si februarie, prin perioada delicata de inflorire.
Caracteristicile care fac din Nocciola Romana un produs unic este textura crocanta, compacta si lipsita de cavitati interne. La masticare, alunele se sparg la prima muscatura fara sa fie moi. Ele pastreaza aceasta calitate atat in stare cruda, cat si conservate. Cultura alunului in aceasta arie geografica datează din 1412 aproximativ, cand alunul exista ca arbust salbatic, si inca mai poate fi intalnit sub aceasta forma in paduri. Se pare ca, în 1513, „Nocchie” erau servite la masa Papei Leon al X-lea. In prezent, peste 16 000 de hectare sunt destinate cultivarii alunilor, pentru care sunt angajate peste 3 500 de persoane.